Prea des am ajuns vorbim despre simboluri fără a le lăsa cu adevărat să lucreze în noi. Vorbim mereu despre perfecționare, autoperfecționare. Dar nu îndrăznim întotdeauna să tragem concluziile necesare în viața de zi cu zi.

Francmasoneria ne pune la dispoziție resurse imense: ritualuri, instruire, planșe, schimburi și experiențe. Nu este un decor de teatru, ci un drum care ne conduce spre o întrebare simplă și esențială: Ce am făcut cu Lumina primită?!

Inițierea ar trebui să producă o metamorfoză. Francmasoneria nu este o succesiune de ținute, agape, funcții sau grade… Este o școală a înălțării, care ne invită să ne forjăm caracterul. Ne îndeamnă să facem lumea puțin mai bună, după puterile noastre. Ne învață să fim mai drepți, mai demni, mai liberi – nu în teorie, ci în alegerile zilnice.

Este o întrebare care poate deranjează, dar care eliberează și pe care ți-o adresez frățește, fără a judeca: Ai schimbat ceva la tine?! Sau ai rămas același om, purtând doar un titlu în plus?!

Ia-ți timp. Fă liniște. Privește-ți piatra. Ridică-ți dalta și ciocanul.

Pentru că ai venit aici cu un motiv. Iar drumul început la poarta Lojii te poate duce foarte departe.

La fel voi încerca și eu… 

Al tău, Florian NICULAE