De-a lungul timpului, “Conventul Universal de la Lausanne” din 1875 a reprezentat efortul istoric făcut de unsprezece Supreme Consilii pentru a revizui și reforma “Marile Constituţii de la Berlin din 1786”, pentru a armoniza diferitele ritualuri naționale prin adoptarea unui “tuileur” comun și pentru a semna un Tratat de Uniune, Alianță și Confederație, cu multiple consecințe la nivel internațional.
Temerile legate de abordarea deistă a credinței într-un Principiu Creator pe de o parte, precum și abordarea teistă a credinței într-o Ființă Supremă pe de altă parte, au constituit de atunci piedica majoră în calea unităţii Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.
Conventul de Lausanne și premisele desfășurării acestuia, atât pe continentul european cât și în Statele Unite, precum și tensiunele apărute ulterior între unele puteri masonice, pot oferi celor interesaţi de acest subiect o remarcabilă imagine “din interior” asupra politicii noastre de relații externe.
DECLARAŢIA DE PRINCIPII a Conventului SS∴CC∴ de R∴S∴A∴A∴, reunite la Lausanne, Elveţia în Septembrie 1875
1. Francmasoneria proclamă, aşa cum a facut-o încă de la originile sale, existenţa unui Principiu creator numit Marele Arhitect al Universului.
2. Ea nu impune nicio limită în căutarea Adevărului şi, tocmai pentru a garanta tuturor această libertate, le pretinde tuturor toleranţă.
3. Francmasoneria este deschisă aşadar oamenilor de orice naţionalitate, rasă sau credinţă.
4. Ea interzice în atelierele sale orice discuţie politică sau religioasă; ea primeşte orice profan, oricare ar fi convingerile sale politice şi religioase, de care nu se preocupă atâta timp cât profanul este liber şi de bune moravuri.
5. Francmasoneria are drept scop lupta împotriva ignoranţei, sub toate formele ei; este o şcoală reciprocă, a cărei programă se rezumă astfel:
Respectă legile ţării tale, trăieşte în onoare, practică justiţia, iubeşte-ţi aproapele, lucrează neîncetat pentru binele Umanităţii şi urmăreşte emanciparea ei progresivă şi paşnică.