ECHERUL

Documente din perioada tranziției dinspre operativ spre speculativ dovedesc că Echerul a fost încă de la început un simbol extrem de important. Echerul era considerat uneori lumină, alteori bijuterie, alteori mobilier al Lojii, dar mereu suficient de important pentru a fi menționat în asociere cu divinitatea. Echerul operativ era compus din două bucăți de lemn, îmbinate astfel încât să formeze un unghi drept. Cu ajutorul lui, zidarul operativ verifica dacă unghiurile unei pietre sau ansamblu sunt drepte. Verificarea era necesară pentru regularitatea, simetria și rezistența ansamblului. Păstrat de Masoneria speculativă, care l-a integrat în ritualuri, simbolismul Echerului induce ideea de judecată a conduitei masonului prin legile moralității. 

Pentru că verifică perfecțiunea Lucrării, simbolizează dreptatea cu care vom fi judecați la un moment dat, înainte de a ni se permite să trecem sub legea Compasului. Căci proba legii morale de jos, din lumea materială, nu este decât o palidă reflecție a judecății finale prin care vom trece toți când echerul Legii va fi aplicat asupra noastră de Cel care este Lumina însăși. 

Echerul purtat de Venerabilul Maestru simbolizează așadar puterea și dreptul acestuia de a judeca.

COMPASUL

Compasul este un instrument folosit pentru a trasa cercuri, dar și pentru a măsura și compara. Neasociat cu alte elemente, Compasul cu unghiul deschis la 60° reprezintă la nivel microcosmic omul revenit la prima lui stare, iar la nivel macrocosmic Spiritul și lumea de Sus. Tot la nivel microcosmic, aplicat la psihologia umană, Compasul reprezintă în mod simbolic inspirația divină, iar Echerul rațiunea umană. Nu în ultimul rând, așa cum Echerul simbolizează legea morală, Compasul o simbolizează pe cea spirituală.

Înainte de a trece mai departe, să mai menționăm un aspect important: utilizarea Compasului la depunerea jurământului prin așa-numita „probă a sângelui”. Evident că în vremurile noastre totul a devenit simbolic, iar în R∴S∴A∴A∴ lovitura cu ciocanul în capătul Compasului așezat cu vârful pe pieptul Candidatului a fost înlocuită de loviturile date cu ciocanul pe Spada Înflăcărată, generând mesajul simbolic al permiterii accesului spre Cunoaștere.

ECHERUL și COMPASUL sunt probabil cele mai cunoscute embleme ale Francmasoneriei. Împreună formează un simbol prezent aproape în orice Lojă și de multe ori în pieptul francmasonilor sub formă de insignă, ceea ce-i subliniază importanța. În această asociere Echerul este pasiv, în timp ce Compasul este activ. Acestor două simboluri le este asociat un al treilea element, necunoscut profanilor în acest context, și anume Cartea Legii Sacre. Element nu doar esențial, ci inseparabil de primele două, căci Echerul, Compasul și Cartea Legii Sacre reprezintă cele Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei tradiționale.

În R∴S∴A∴A∴, ele sunt dispuse diferit în funcție de grad. La primul grad, Echerul stă peste Compas, simbolizând că Ucenicul este încă sclav al lumii materiale: materialul prevalează asupra spiritualului. Apoi, la al doilea grad simbolic, ele sunt întrepătrunse, semn că la nivelul Companionului un anumit echilibru între material și spiritual este pe cale să se formeze. Munca de la primul grad își arată roadele. În fine, la cel de-al treilea grad, Echerul este așezat sub Compas, semn că Maestrul mason a reușit să-și depășească materialitatea, întruchipândsupremația deplină a Spiritului asupra materiei. Spiritul prevalează asupra materiei, iar omul nou, spiritualizat și reconciliat cu Divinitatea prevalează asupra omului vechi, corupt și material. Vorbim așadar despre subordonarea omului către divin. 

De altfel, secvența rituală prin care Compasul ajunge gradual deasupra Echerului desemnează și pașii pe care masonul îi face înspre o sacralitate din ce în ce mai mare a ceremoniilor.

CARTEA LEGII SACRE

Deși respinge ateismul incompatibil cu esența inițierii, Masoneria tradițională oferă fiecărui membru libertatea deplină de conștiință. Excepție fac Riturile care au păstrat caracterul creștin, precum Ritul Scoţian Rectificat sau Ritul Suedez. Este evident că prezența Cărții Legii Sacre nu implică azi o adeziune oarbă la dogme, nici supunerea în fața unei anumite autorități eclesiastice și desigur, nici aprobarea violenței comise în numele religiei, oricare ar fi aceasta. În numele acestei universalități masonice, unele Loji au decis să plaseze alături de Biblie alte Cărți sfinte ale religiilor membrilor lor. Acest obicei s-a născut în secolul al XIX-lea, odată cu emanciparea israeliților în Anglia și imperiile coloniale, în special India, prin adeziunea la Francmasonerie a adepților religiilor orientale. Din acest motiv, în majoritatea Riturilor care acceptă membri din alte religii, cartea legii sacre în Templu poate fi Biblia, Tora, Coranul, Zend-Aveda, Rig-Veda etc. Cartea (sau Cărțile) legii sacre este întotdeauna așezată deschisă pe Altar, împreună cu Echerul și Compasul. 

Conform cutumelor masonice care consacră unul dintre principiile fundamentale ale Francmasoneriei tradiționale, în conformitate cu obiceiurile antice, Cartea Legii Sacre, echerul și compasul – cele trei mari lumini ale Francmasoneriei – apar ca simboluri așezate pe Altarul jurămintelor în timpul lucrărilor rituale. La fel ca în cazul invocării Marelui Arhitect al Universului, prezența Cărții Sacre în inima ritualului confirmă faptul că inițierea și opera masonilor au o vocație spirituală.

Semnificația spirituală a Cărții este subliniată în învățătura noastră, pentru care Biblia desemnează Legea care era păstrată odinioară în Sanctuarul Templului. Noi invităm toți masonii să studieze Biblia și să mediteze asupra conținutului acesteia. 

Tradiția spune că Biblia așezată pe Altar stă deschisă la primul capitol al Evangheliei Sf. Ioan, un text de o înaltă valoare spirituală care evocă Principiul Creator. Deschiderea Cărții este un simbol al deschiderii masonului către Spirit, al deschiderii minții și inimii, care-i invită pe Frați nu doar să se întoarcă spre Marele Arhitect al Universului, ci și să caute sensul existenței lor. 

Textele sacre merită să fie cercetate în înțelesul lor profund, util vieții și căutării noastre. Le citim concentrându-ne mai degrabă pe spiritul care vivifică decât pe cuvântul care ucide, cum cere Evanghelia însăși.

Cartea Legii Sacre a fost, este și va fi întotdeauna privită și apreciată ca lumina cea mare a Francmasoneriei. Atunci când privim și medităm la acest simbol masonic, trebuie să avem inima plină de Speranță. 

De la începutul sec. al XIX-lea s-a căzut de acord ca cele Trei Mari Lumini, existente deja la Antici, să devină simbolul Francmasoneriei tradiţionale şi s-a precizat imperativ necesitatea prezenței lor în Templele masonice. Prin ternarul Cartea Legii Sacre – Echer – Compas ni se amintește că primul element (C∴L∴S∴) este standardul după care trebuie să ne construim planurile și acțiunile, în funcție de care trebuie să folosim Echerul și Compasul. 

Conservând simbolurile în toată puritatea lor, legendele şi formele rituale ale Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, printr-o legătură de prietenie stabilită cu Grande Loge de France, Marea Lojă Naţională a României şi-a păstrat de-a lungul timpului caracterul iniţiatic, oferind astfel membrilor o posibilitate reală de trezire spirituală.

(texte extrase din lucrarea ”Arhetipuri și simboluri în Masonerie” de Ioan Gabriel Dalea și Ioan Prejmereanu, Ed. Arcana 2023)