Regularitatea inițiatică este unul dintre acele cuvinte pe care le auzim frecvent în Lojă, dar al cărui sens profund este adesea mai mult recitat decât înțeles cu adevărat. În spatele acestui termen se află totuși ceva esențial: întrebarea dacă ceea ce numim „inițiere” este un fapt real, eficient, sau doar o simplă punere în scenă simbolică, fără o transmitere autentică.

În domeniul inițiatic, cuvântul „regular” nu desemnează conformitatea administrativă, ci o legătură cu Tradiția. Un Ordin inițiatic este regular doar dacă este conectat la o linie tradițională autentică. Fără această legătură vie, nu poate exista o inițiere în sensul real al termenului. Cel mult, o imitație, pe care o numim atunci „neregulară”.

Prin „inițiere regulară” înțelegem o inițiere care se înscrie într-o filiație și care oferă celui inițiat o a doua naștere: moarte simbolică a unui anumit mod de a fi și renașterea într-o altă dimensiune a Sinelui. Această „primă moarte” și această „a doua naștere” nu sunt doar efecte de stil, ci reflectă o transformare spirituală, o restaurare a stării primordiale a ființei umane, mai intuitivă și mai receptivă la prezența Ființei Supreme.

Omul modern, prins între materialism și superficialitate, și-a pierdut în mare măsură acest nivel originar de spiritualitate. Așadar, angajarea pe o cale inițiatică presupune dorința sinceră de a fi inițiat (o intenție profundă, nu o curiozitate lumească) și acceptarea de către o Obediență tradițională regulară, care să confere transmiterea. 

Lanțul inițiatic este o filiație, nu o invenție. Pentru ca un Ordin să fie regular, nu este suficient să se vorbească despre simboluri, spiritualitate sau lumină. Ar trebui să fie conectat la un Lanț inițiatic – o succesiune de masoni, care se întinde până la originea unei tradiții determinate.

O Obediență nu se poate autoproclama „regulară” doar pentru că are această intuiție sau dorință. Trebuie să fie continuarea unei forme preexistente, să primească influența spirituală de la aceasta și să fie deținătoarea legitimă a acestei moșteniri. Fără o legătură clară, rămâne doar o reconstrucție intelectuală, un bricolaj sincretic sau o reconstituire erudită… abordări interesante din punct de vedere cultural, dar fără valoare inițiatică reală.

Nimeni nu poate transmite mai mult decât posedă. Toate structurile născute dintr-o fantezie individuală, dintr-o lectură de carte sau din dorința de a „reinventa” căi dispărute nu pot oferi decât pseudo-inițieri. Acestea imită formele, gesturile și uneori chiar vocabularul, dar fără linia care garantează eficacitatea. 

Inițierea autentică nu se reduce nici la un învățământ moral, nici la o dezvoltare personală sofisticată. Presupune intervenția unui element „non-uman”, o influență spirituală superioară, care depășește capacitățile psihologice sau intelectuale ale candidatului. Această influență se comunică prin ritualuri precise, conduse de persoane calificate, inserate în linia tradițională.

Sistemele care pretind inițierea la distanță, prin cursuri trimise prin poștă sau internet, produc cel mult inițiați „virtuali”, adicăpersoane convinse că au trecut un prag, dar care n-au primit nicio transmitere spirituală.

Mulți profani, chiar masonii neexperimentați, confundă erudiția cu ideea de cunoaștere inițiatică. Ei acumulează cărți, citate și referințe, crezând că sunt „calificați” să pătrundă misterele, deși le înțeleg cel mult doar la nivel intelectual. Cunoașterea profană, fără o trăire anume, n-are absolut nicio valoare inițiatică. A învăța este ceva, iar a ști cu adevărat este cu totul altceva. Esențială este percepția interioară, capabilă să transforme întreaga ființă.

O inițiere autentică este progresivă și metodică.. un parcurs structurat, cu etape bine determinate și o pedagogie riguroasă. Intelectualizarea excesivă hrănește adesea ego-ul și întunecă legătura dintre rațiune și intuiția spirituală. Fără o înțelegere trăită, nu există cunoaștere inițiatică, ci doar simplă informație.

Scopul inițierii este realizarea interioară prin regăsirea stării primordiale, adică o plenitudine spirituală și o perfecțiune relativă a individualității umane. Ceea ce presupune depășirea opiniilor personale, a credințelor moștenite și a condiționărilor de tot felul, pentru a accede la o viziune mai amplă.

Din perspectiva masonică, scopul suprem al inițierii este deschiderea conștiinței: a înțelege drumul care conduce la starea primară, a învăța să transcendem dualitatea, a depăși rațiunea discursivă pentru a atinge o înțelegere mai profundă.

Francmasoneria, atunci când rămâne fidelă vocației sale, esteun mod de viață, o cale de transformare voluntară. Se intră liber, se progresează prin munca asupra sinelui și se caută mai puțin răspunsuri gata ambalate și mai mult o capacitate sporită de discernământ și prezență.

Științele arată că Universul este într-o perpetuă mișcare de creație, conservare și transformare. Nimic nu se pierde, totul se transformă, energia nu dispare niciodată. Această viziune are rezonanță cu perspectiva inițiatică: dacă totul este energie, totul poartă amprenta Principiului creator, iar ființa umană este chemată să conștientizeze această dimensiune și să o manifeste.

Inițierea nu creează ceva ex nihilo, ci trezește ceea ce deja există, adormit sau ocultat. Inițierea permite individului să se descopere ca fiind mai mult decât un ansamblu de condiționări: o ființă conectată, purtătoare a unei dimensiuni infinite.

Marile tradiții au subliniat acest lucru, fiecare în felul său. Buddha, de exemplu, spunea:

„Nu credeți nimic din ceea ce auziți, citiți sau vedeți, nici măcar în cei ce se pretind Maeștri. Nici măcar din ceea ce spun eu… Căutați și meditați singuri pentru a înțelege marile adevăruri.” Adevărul, în această perspectivă, nu este ceea ce vi se oferă, ci ceea ce atingeți prin propria înțelegere, în măsura nivelului vostru de conștiință. Cu cât conștiința se deschide mai mult, cu atât înțelegerea adevărului se amplifică.

Regularitatea este o problemă de calitate, nu de cantitate… În definitiv, regularitatea inițiatică se referă la validitatea transmiterii spirituale și la legătura acesteia cu Tradiția primordială. Nu este o etichetă de marketing sau un argument de prestigiu, ci o chestiune de calitate metafizică.

Pentru Francmasoneria practicată la MLNaR, miza este să rămână fidelă Tradiției scoțiene, ceea ce îi conferă sensul existenței: nu să producă inițiați de fațadă, ci să însoțească ființele pe un traseu de transformare reală. Doar în aceste condiții o inițiere este, într-adevăr, regulară.

Am zis!

Sabin Adrian LUCA

Mare Maestru din Trecut