Ce este un francmason?

Este un om liber şi de bune moravuri, prieten şi cu cel sărac şi cu cel bogat, dacă ei sunt virtuoşi. Adică acel om care învaţă să fie liber de constrângerile lumii materiale şi să controleze aceste aspecte; acel om care are o conduită morală corectă şi care a învăţat care sunt valorile şi care sunt nonvalorile şi astfel şi-a însuşit un sistem just al acestora. Masonul este acel om generos şi sensibil, atent cu cei din jurul său. A fi mason înseamnă să fii un tată mai bun, un soţ mai bun, un frate mai bun, un patriot şi un credincios mai bun şi implicit să devii un model de urmat în anturajul şi în mediul în care activezi. Omul învaţă cel mai bine dacă urmează un exemplu, şi noi avem datoria să furnizăm Umanităţii acele exemple bune de urmat.

Chiar dacă Idealul nostru este departe de a fi realizat, masonul are datoria sacră de a lupta pentru înfăptuirea acestui Ideal. 

Ce este Recunoaşterea şi Regularitatea?

Regularitatea nu are nimic în comun cu Recunoaşterea. Regularitatea este dată de respectarea Tradiţiei, a Landmark-urilor, a obiceiurilor specifice şi de respectarea Lucrării masonice prin folosirea unui Rit compus din ritualuri masonice. Aceasta este o caracteristică a Ordinului iniţiatic. Regularitatea este singurul garant al autenticităţii procesului iniţiatic, pentru că atestă transmiterea valorilor şi învăţăturilor corecte, a instrumentarului tradiţional, care au menirea să producă un anume efect în viaţa celui iniţiat. 

Recunoaşterea se realizează prin diferite tratate de recunoaştere, de amiciţie, declaraţii de principii comune, patente, etc. Recunoaşterea ajută la stabilirea unor relaţii între Obedienţe şi între masoni – dreptul de apartenenţă, de vizitare, de întrajutorare, etc. Recunoaşterea se face pe mai multe nivele. Primul este recunoaşterea între Fraţi; al doilea este recunoaşterea apartenenţei Fratelui într-o Lojă; al treilea nivel face recunoaşterea unei Loji în cadrul unei Mari Loji; al patrulea nivel şi cel mai nou ca apariţie este recunoaşterea unei Marii Loji în cadrul unui grup de recunoaştere cum ar fi la noi C.I.G.L.U.. Ca să fie mai simplu de înţeles, un Frate este recunoscut de alt Frate într-o Lojă; Loja este recunoscută la rândul ei de o Mare Lojă; Marea Lojă face parte dintr-un grup de Mari Loji şi astfel obţine o recunoaştere a membrilor grupului respectiv. Niciodată însă, într-un Ordin iniţiatic, Recunoaşterea nu va fi mai importantă din punct de vedere al rezultatului iniţierii decât Regularitatea.

Tradiţia de transmitere a influenţei spirituale de-a lungul generaţiilor prin intermediul unei organizări iniţiatice regulare (ordonate) este asemănătoare succesiunii harului în religiile constituite. “Lanţul” tradiţiei nu trebuie întrerupt, dar trebuie şi ordonat pentru a deveni previzibil, pentru a crea aşteptări ordonate iniţiaţilor care doresc să se reataşeze acestui lanţ prin funcţia repetitivă a ritualului.

Regularitatea iniţiatică în Masonerie este atemporală şi aspaţială, esenţa doctrinei sale nu ţine seamă de vreun specific naţional, ci urmăreşte universalitatea întregii specii umane. Spre deosebire de regularitatea istorică sau teritorială, care pot reprezenta tipuri şi variaţii de transmitere de valori masonice, regularitatea iniţiatică se referă la o metamorfoză, la o schimbare de structuri simbolice şi gesturi rituale sub influenţa unei vibraţii spirituale provenită de la Tradiţia Primordială. 

Ce este Ritul şi Ritualul?

Este o diferenţă între cei doi termeni. Ritualul nu este altceva decât ceremoniile, practicile şi gesturile unui grup organizat, care au loc cu anumite ocazii. Fie că este vorba de o religie, fie de o societate iniţiatică precum Francmasoneria, ritualul este indispensabil, deoarece prin el se transmit Cunoaşterea şi învăţăturile specifice acelui grup (spre exemplu, ritualul de Ucenic, de Companion, de Maestru mason).

Ritul în schimb, este cumulul ritualurilor, acelor practici ritualice, care formează un algoritm specific. Trecând prin toate ritualurile, parcurgem un Rit, şi astfel avem acces, treptat, la cunoaşterea depozitată în acel Rit. Cel mai răspândit Rit masonic este Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, un algoritm compus din 33 de grade, grupate în două structuri administrative, Marea Lojă şi Supremul Consiliu. Primele trei grade simbolice, Ucenic, Companion şi Maestru mason, sunt separate şi independente faţă de suita celor 30 de grade numite ”grade înalte”. 

Este Ordinul masonic elitist?

Ordinul nostru este elitist pentru că acceptă ca membri doar ”oameni buni pentru a-i face şi mai buni”, oameni buni în domeniul lor, fără a impune restricţii decât cele dictate de conduita morală şi de lege.

Este Francmasoneria o asociaţie de întrajutorare sau o organizaţie caritabilă?

Caritatea practicată în cadrul Ordinului nu este decât un rezultat al devenirii personale, pentru că iubirea de aproape este singura cale virtuoasă pentru un om demn. Caritatea nu este scopul Ordinului nostru, ci reprezintă doar un efect secundar în urma autocunoaşterii şi dezvoltării personale a fiecăruia dintre membri.

Caritatea pe care o practicăm noi trebuie înţeleasă întrun mod corect. Nu trebuie să dăm ca să ne simţim importanţi şi nici ca să umilim pe cel care primeşte, dar trebuie totodată să înţelegem că a avea o atitudine caritabilă nu se rezumă la a împrăştia bani şi a împărţi bunuri materiale. Să practici caritatea înseamnă să asculţi şi să identifici nevoile semenilor tăi şi să le vii în ajutor aşa cum au ei nevoie. De multe ori un gând bun, un sfat corect sau câteva minute din timpul nostru acordate cuiva doar pentru a-l asculta, sunt mult mai bine venite decât orice am putea oferi noi material. 

Este Francmasoneria o religie?

Categoric nu şi nici nu propagă un cult sau o religie; nu vi se va impune o anume religie şi nici Dumneavoastră nu vă veţi impune religia practicată; Conceptele despre religie nu au făcut, nu fac şi nu vor face subiectul unei Lucrări masonice conforme cu Tradiţia.

Omul a căutat dintotdeauna o apropriere de Creatorul său şi noi, masonii, prin invocările noastre către Marele Arhitect al Universului încercăm tocmai acest lucru – deschiderea către Divin. Prin urmare, indiferent de forma, culoarea şi sunetul invocărilor, toţi suntem uniţi de acelaşi scop. Practica noastră nu este nici religie, nici sectă, este Credinţa fiecărui om în parte în ceva superior lui, indiferent ce formă ar lua pentru a putea fi înţeleasă mai bine. Masoneria transcende orice religie, pentru că le tolerează şi le grupează pe toate sub Bolta Înstelată, care este universală. Volumul Legii Sacre este Cartea Sfântă a religiei pe care o practică fiecare Mason în parte, dar reprezintă prin definiţia acestui concept, un ”regulament” după care se ghidează omul. Prezenţa pe Altar a Bibliei vine ca o asigurare în plus pentru fiecare mason că se află într-un loc compatibil cu credinţa şi cu practica sa religioasă. Totodată, prestarea jurământului pe această Carte Sacră conferă garanţia sincerităţii acestui gest. Trebuie să privim acest element nu doar ca o dovadă de credinţă, dar mai ales ca un depozit de învăţături şi cunoştinţe care trebuie studiate. Volumul Legii Sacre conţine misterele religiei practicate şi prin urmare, misterele universale ale Francmasoneriei.

Masoneria nu are dogme, iar crezul masonic nu este atât de dens ordonat ca acela al unor religii instituţionalizate. Neavând dogmă, Masoneria se depărtează astfel de rigoarea conceptuală şi sistematica unei biserici. Crezul său este neformalizat de vreo autoritate unanim recunoscută de toţi masonii. Masoneria nu este, deci, o religie, ea rămâne indiferentă la atitudinile particulare faţă de dogme ori crezuri religioase ale masonilor atâta vreme cât iniţiaţii îşi afirmă sub jurământ şi îşi menţin credinţa faţă de un Principiu Creator Primordial şi Transcendent.

Masoneria nu este, de asemenea, o sectă religioasă ori de altă natură, întrucât nu are dogmă. O altă părere răspândită despre secte, ca şi despre religii, este că fac prozeliţi La noi regula este nu numai că iniţierea trebuie solicitată de candidat celor care deja o posedă, dar că acel candidat poate fi respins dacă nu îndeplineşte anumite precondiţii.

Ce sunt Gradele masonice ?

Calea Masoneriei este divizată pe trepte de perfecţionare pe drumul desăvârşirii. Ele nu sunt crescătoare, ci sunt numerotate crescător pentru a le descrie drept consecutive -deşi autonome- într-un parcurs. Gradele masonice sunt stări ale fiinţei care exprimă tranziţii între subiect şi obiect cu gândul şi cu fapta întrunite în momente de cunoaştere si de existentă însufleţită. Gradele masonice sunt treceri între obscuritate şi Lumină -tinta masoneriei – efectuate în condiţiile unei ordini ceremoniale numită ritual. Altfel spus, iniţierea masonică la fiecare grad este un rit de trecere care implică gradualitatea. Cum însă idealul este greu de atins, precum linia orizontului, masonul, ca fiinţă muritoare, rămâne în domeniul cantităţilor măsurabile, finite: nici trei nu este gradul suprem, dar nici numărul gradelor nu este infinit.

În cadrul Ordinului, gradele nu sunt date ca o răsplată sau ca o linguşire cum se întâmplă cu distincţiile în lumea profană. Gradele în Masonerie sunt valabile doar în cadrul Ordinului şi nu reprezintă altceva decât nivelul de Cunoaştere. Titlurile, chiar dacă uneori ridicole pentru profani, au în spatele lor o interpretare simbolică şi nu fac subiectul mândriei celui care posedă cunoaşterea respectivului grad, ci îi asigură o identificare în faţa membrilor.

Ordinul masonic este calea progresului către Lumină în toate aspectele vieţii: moral, intelectual şi spiritual. În Templu se predă o singură lecţie: nobleţea naturii umane constă în lucru şi destinul fiecărui om este să muncească, iar prin îndeplinirea îndatoririlor se obţine singura răsplată cu adevărat valoroasă la sfârşitul zilei. Francmasonul înţelege să lucreze pentru că aşa trebuie, fără să aştepte răsplată sau recunoaştere iar dacă ele vin, acestea sunt doar un

efect secundar al efortului depus.

Ce este Iniţierea?

Iniţierea marchează atât un nou început cât şi o desprindere de trecut. Prin ”Purificarea” simbolică pe care o trăim în timpul Iniţierii, realizăm desprinderea de falsele valori, de virtuţile corupte, proces care duce la posibilitatea de a ”ne trezi” în Lumină. Ca să putem începe să învăţăm cu adevărat, trebuie să recunoaştem cât de puţin ştim şi să luăm în calcul posibilitatea că ceea ce ştim este fals. Iniţierea şochează, iar acest şoc produce desprinderea de trecut şi deschiderea către viitor. Şocul vine prin contactul cu o lume nouă, necunoscută, prin nesiguranţa cu care păşim, diversele simboluri şi gesturi de care ne lovim, dar cu toate acestea avem în noi prezentă unealta universală cu ajutorul căreia facem faţă tuturor provocărilor, ”voinţa”. Iniţierea este portalul prin care candidatul trece de la profan la sacru. Această transmutaţie are loc prin moarte şi prin renaştere. În Cabinetul de Reflecţie candidatul ”moare” şi se desprinde de lumea profană prin lepădarea de Metale şi prin Testamentul său Filozofic, ca pe urmă să renască în spaţiul sacru, în Templu, după un îndelungat proces de pregătire, numit Probe şi Purificări, în momentul când primeşte Lumina. Calitatea de iniţiat nu se pierde pentru că vorbim de o transmutare a condiţiei umane, nu de o simplă transformare şi astfel procesul de iniţiere nu ia sfârşit niciodată. Chiar şi după moartea fizică, masonii spun că trec la Orientul Etern, unde sufletul lor continuă să existe. 

Ce este Templul masonic?

Templul masonic funcţionează la fel ca orice ”Templu” al oricărei credinţe dar este diferit pentru că este universal şi simbolizează locul de întâlnire a tuturor credinţelor. Este spaţiul sacru în care Divinitatea se uneşte cu Omul, sau Omul se uneşte cu Divinitatea. Vorbim în Masonerie de Templu pe mai multe nivele. Primul este Templul material, Atelierul în care se organizează Ţinutele. Vorbim de un Templu Universal, care nu este altceva decât Umanitatea, totalitatea indivizilor uniţi sub aceeaşi Boltă înstelată. Al treilea este Omul în sine, locul sacru în care Divinul coboară pentru a realiza Marea Operă a alchimiştilor, transformarea metalelor vulgare în Aur. Trupul este Templul Sufletului, iar Sufletul este Templul Sacru, depozitar al Esenţei Divine, Spiritul.

Templul lui Solomon, considerat de Masonerie ca fiind etalon între templele diferitelor culte şi religii este totodată şi Templul Universal care transcende religiile şi cultele. Din această cauză toate Lojile sunt considerate a fi Templul lui Solomon şi toate Ţinutele regulare se ţin în acest loc. Trebuie să înţelegem respectivul spaţiu în primul rând ca valoare simbolică. Legenda construcţiei acestui Templu stă la baza tuturor Tradiţiilor, obiceiurilor, practicilor, învăţăturilor şi trăirilor noastre. Găsim această legendă expusă în Cartea Legii Sacre utilizată de creştini, Biblia, dar şi în textele sacre ale altor religii, sub o formă sau alta şi cu particularităţile specifice fiecăreia. 

Ce este Jurământul masonic?

Practica jurământului vine din cele mai vechi timpuri când Francmasoneria era operativă. Necesitatea acestui jurământ vine pentru a proteja tehnicile de lucru, adică secretele Breslei zidarilor. Pedepsele aspre la care se supunea cel care încălca acest legământ s-au păstrat sub formă literară până în zilele noastre. Acum este vorbă de onoare şi de virtute, fără a mai plăti nimeni cu viaţa un eventual sperjur.