O∴ București la 19 Octombrie 2024 e∴v∴

Motto: „Libertatea moare de libertate și trăiește din constrângeri.” – Nicolae Iorga

Dragii mei Frați,

Un Ordin inițiatic tradițional, așa cum este Marea Lojă Națională a României, funcționează ierarhic și se bazează pe reguli precise, destinate să-i asigure coeziunea și eficiența. Ordinul Scoțian se concentrează pe căutarea inițiatică și pe elevarea Spiritului, nu pe preocupări temporale. Fiecare membru activ a ales să adere la o Obediență tradițională, cu reguli bine stabilite, iar dacă cineva nu este de acord cu acestea, este liber să-și găsească alt drum. Respectul pentru autoritatea M∴L∴N∴aR∴ derivă din Tradiție și Misiunea asumată. 

Aproape toate mișcările tradiționale, cu caracter convențional, se bazează pe o structură ierarhică, din care reiese vizibil un aspect formal de „supunere”. Această organizare specifică se reflectă în modul în care sunt stabilite relațiile între membri și în modul în care se iau deciziile. Mișcările masonice, pe lângă apelativele binecunoscute de Mari Loji, Mari Oriente etc., sunt consacrate sub denumirea generică de „Obediențe”, care evocă un anumit sentiment de apartenență. Judecând după această denumire, poate ușor stranie și învechită pentru sec. XXI, conceptul de „supunere” constituie aici un element fundamental. Ceea ce generează aparent un paradox, deoarece majoritatea flutură steagul libertăților individuale, inclusiv Marea Lojă Națională a României, care ne privește direct. Dar supunerea nu trebuie interpretată deloc într-un sens rigid sau negativ, ci mai degrabă se referă la o formă de respect față de Tradiția care a fost transmisă de-a lungul generațiilor de zidari. ​

În ciuda accentului pe libertatea individuală, structura ierarhică rămâne o caracteristică esențială a organizării de Șantier. Un cadru instituțional care facilitează colaborarea și coeziunea grupului, permițând, în același timp, menținerea ordinii și disciplinei. Supunerea devine o formă de dedicare față de Idealul asumat și de obiectivele propuse, fiind interpretată ca un angajament permanent de a contribui la Binele comun, după posibilitățile fiecăruia. 

În Masonerie, adeptul este considerat și se consideră „un om LIBER și de bune moravuri.” Această formulare sugerează o dualitate fascinantă… libertatea reprezintă o valoare centrală, dar cum este posibil să fim cu adevărat liberi și, în același timp, să ne supunem unor reguli și cerințe specifice?! Sf. Apostol Pavel spune în V∴L∴S∴ că: „Toate lucrurile ne sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile ne sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe noi.” (1Corinteni 6:12) Experiențele vieții ne arată că o libertate absolută ne-ar crea mari probleme, privându-ne în cele din urmă chiar de libertatea pe care o dorim. 

Sunt unii care susțin vehement că, în realitate, nu există libertate pentru un membru al Ordinului nostru… Deși devotamentul față de Principiile masonice poate părea o alegere conștientă, este totuși imposibil, ne spun aceștia, ca să fii cu adevărat liber atunci când trebuie să te supui unor cerințe sau precepte care reglementează comportamentul și activitățile tale, chiar și în afara oricărui dogmatism religios. Mai nou, să ții cont și de niște scrisori circulare… Adeptul poate fi considerat de detractori un „prizonier” al gradelor, diplomelor, medaliilor sau onorurilor. Distincțiile oficiale, deși pot genera sentimentul de realizare personală, îl separă cumva pe adept de ceilalți și îl îndepărtează poate de libertatea sa. Aceste recunoașteri pot aduce cu sine o responsabilitate crescută, dar și o presiune de a acționa conform așteptărilor unui anumit grup… De fapt, conceptul de libertate în Masonerie nu se referă la absența regulilor sau a constrângerilor, ci se extinde la ideea de libertate interioară. Adevărata libertate provine din capacitatea de a alege să urmezi un set de principii etice și morale pe care le consideri valoroase… Adeptul își asumă liber angajamentul, conștient că această alegere îi va îmbogăți viața. Masoneria poate fi percepută ca un spațiu de dezvoltare personală, în care membrii sunt încurajați la introspecție și să-și îmbunătățească valorile morale. Supunerea față de regulile masonice nu este deloc o constrângere, ci o formă de autodisciplină care le permite adepților să devină cele mai bune versiuni ale lor. Aceasta este, poate, cea mai profundă formă de libertate: alegerea conștientă de a te supune unor Principii care îți îmbogățesc existența și care contribuie la Binele comun. ​                           La Ritul Scoțian Antic și Acceptat, masonii lucrează „în libertate, cu fervoare și bucurie”. Sensul termenului „libertate” în acest context se îndepărtează mult de definiția sa general acceptată. Libertatea masonică nu este nici sentiment, nici revendicare și nici drept executoriu, pentru că reprezintă, în primul rând, un proces interior. În Masoneria practicată de noi, libertatea este, mai presus de toate, o căutare care implică voință și efort. Astfel, devine inseparabilă de procesul inițiatic, ce constă în accesarea stăpânirii de Sine. Pentru membri M∴L∴N∴aR∴, libertatea este mai degrabă o Datorie și capătă sens doar printr-un efort de eliberare de prejudecăți. Libertatea masonică începe cu realizarea faptului că nu suntem cu adevărat liberi, starea celui care a devenit conștient de adevărata sa natură, care își cunoaște greșelile, limitele și imperfecțiunile. El știe că raționamentele și judecățile sale pot fi o rețea de iluzii. Știe că nu știe nimic și, prin urmare, știe că nu este liber. Dar, realizând acest lucru, obține acces la o viziune profundă, la libertatea de a trăi în armonie cu Universul.

Iată cum contradicția dintre libertate și supunere nu mai pare atât de descurajantă… În loc să vedem Masoneria ca pe ceva restrictiv, o putem considera o comunitate de sprijin care ne ajută să ne descoperim potențialul, să colaborăm și să contribuim la un scop înalt. Aceasta este cheia înțelegerii rolului pe care Masoneria îl joacă în viața adepților săi: o călătorie continuă spre iluminare și autoîmbunătățire, în care fiecare pas este o alegere liberă. 

Zic că sunt ceva premise bune pentru a rezolva enigma de mai sus… 

Este important să subliniem că adeptul nu a fost forțat de nimeni să se alăture Ordinului Scoțian. Această decizie este bazată pe dorința personală de a se explora și de a face parte dintr-un Ordin care promovează valori universale, validate în timp secular. Fiecare individ care bate la poarta Templului o face din proprie voință, în căutarea unor idealuri care rezonează cu propriile credințe și aspirații. Atunci când un adept decide să se plaseze sub autoritatea unui Venerabil Maestru în Scaun, de exemplu, el nu face acest lucru din constrângere, ci din înțelegerea profundă a valorii acestui act. Supunerea nu este o cedare a voinței personale, ci o alegere conștientă de a se alinia cu un sistem de valori care îi oferă ghidaj și inspirație. „Am venit să-mi înving pasiunile, să-mi supun voinţa şi să fac noi progrese în Francmasonerie !” spune ritualul nostru…

Este esențial să ne amintim că, în spatele acestui proces, se află conceptul de Fraternitate, o legătură profundă între membrii Ordinului, care își susțin reciproc evoluția spirituală. Adeptul se supune, în mod abstract, unei Tradiții care l-a primit, iar această Tradiție are o ierarhie bine definită și poziții distincte, care sunt personificate prin funcțiile specifice. Fiecare nivel ierarhic este esențial pentru funcționarea sănătoasă a Ordinului, iar membrii săi înțeleg că acest cadru este necesar pentru a menține ordinea și claritatea. ​                   Supunându-te unei Tradiții, te supui implicit și unei persoane anume care o reprezintă. Această dinamică este fundamentală pentru experiența adeptului, care recunoaște că autoritatea celui care personifică Tradiția este validată nu doar prin titlu, ci și prin caracterul său, prin felul său de a fi. Membrii Ordinului își aleg conducătorii pe baza muncii lor dovedite, a dedicării și integrității lor, etc. Alegerea „regulară” este un proces democratic, care reflectă valorile fundamentale ale Ordinului. Adeptul vede în „superiorul” său ierarhic nu doar un lider, ci un exemplu de virtute, cu trăsături pe care le apreciază și le caută pentru sine: rigoare, disciplină, înțelepciune, discernământ, armonie, pace și, mai presus de toate, Fraternitate… Fraternitatea reprezintă un concept central în această relație, creând o atmosferă reală de solidaritate între membri. Legăturile fraterne oferă un spațiu sigur pentru învățare și dezvoltare, încurajând fiecare individ să aspire la o versiune mai bună a sa. Această „calitate” rezolvă în final paradoxul… Fără Fraternitate, totul se transformă în ceva negativ: autoritatea devine autoritarism, rigoarea devine severitate, înțelepciunea, aroganță, iar pacea, apatie etc.

Nu doar adeptul trebuie să facă uz de Fraternitate… oricine ocupă o funcție trebuie să fie înzestrat cu un caracter fratern, întotdeauna e firesc ca exemplul să vină „de sus în jos.” În Ordinul Scoțian, Fraternitatea este „unealta” principală a celor care ocupă poziții de responsabilitate pentru a ghida forța de muncă. Un concept fundamental, deoarece, fără manifestarea autentică a Fraternității, chiar și cele mai admirabile trăsături ale unei persoane pot fi interpretate greșit și percepute ca defecte. De exemplu, forța sau determinarea pot fi privite ca arogante sau autoritare, dacă nu sunt însoțite de o abordare fraternă.

Ar fi esențial ca să înțelegem responsabilitatea pe care o avem nu doar față de cei pe care îi conducem, ci și față de valorile morale și etice pe care le promovăm. Fraternitatea cultivă un mediu de colaborare și respect, în care fiecare individ se simte apreciat și ascultat. Acest tip de atmosferă nu numai că sporește coeziunea grupului de Frați, dar contribuie și la dezvoltarea personală a fiecărui membru.

Indiferent de orice alte credințe, pe care eu le respect, Fraternitatea nu este pentru mine un ideal abstract, ci o practică necesară pentru progresul Ordinului nostru. Atunci când cei aflați în poziții de putere dau exemple reale de Fraternitate, ei nu doar că inspiră pe ceilalți, ci contribuie activ la crearea unui mediu în care valorile umane sunt prețuite și cultivate. Astfel, Fraternitatea devine fundamentul unui leadership eficient și al unei comunități armonioase.

Supunerea și libertatea coexistă deci prin Fraternitate, da. Această noțiune esențială, care transcende barierele, ne îndeamnă să privim dincolo de rolurile pe care le îndeplinim temporar. Fraternitatea ne permite să ne recunoaștem superiorii ierarhici nu doar ca figuri autoritare, ci ca oameni cu care putem construi relații de egalitate socială și morală între Coloane. Această legătură profundă nu este un simplu deziderat, ci ea oferă celor care ocupă funcții de conducere un cadru propice pentru a inspira respect și simpatia celor pe care îi ghidează. 

Într-o atmosferă de Fraternitate, membrii Marelui Consiliu pot deveni mai mult decât niște autorități ale Executivului… pot fi mentori, capabili să mobilizeze și să motiveze prin puterea exemplului personal. Fraternitatea creează un spațiu în care fiecare dintre noi poate contribui la formarea unei comunități unite, capabile să se sprijine reciproc în căutarea Adevărului. Acolo unde există Fraternitate, acolo se deschide Calea inițiatică, un drum plin de provocări, dar și de oportunități de creștere personală. Fără Fraternitate, orice mișcare tradițională riscă să devină inoperantă și disfuncțională. Absența acestui Principiu esențial poate conduce la o erodare a valorilor comune și la o fragmentare nedorită. A venit vremea să ne angajăm activ în promovarea Fraternității, recunoscându-ne unii altora demnitatea și potențialul. Numai astfel putem asigura o interacțiune armonioasă între supunere și libertate, contribuind la construirea unui viitor mai bun pentru toți. ​

Fraternitatea ramâne opusul individualismului. Deși inițierea masonică este individuală, poate fi realizată doar într-un cadru colectiv… fără participarea celorlalți, fără sprijinul și înțelepciunea celor din jur, inițierea nu poate fi niciodată completă. Ritualurile, simbolurile și învățăturile masonice capătă sens doar atunci când sunt trăite și împărtășite în cadrul unei Loji simbolice.

Noțiunea de ierarhie, absolut necesară în orice societate umană, devine total dezinteresată prin Fraternitate, care înlocuiește cu succes egoismul funcției, tendința de a acționa în interesul propriu, ignorând sau minimizând nevoile Ordinului în ansamblu.

Inițiații au datoria de a-i instrui pe cei care doresc să se înalțe spre Cunoaștere, fără a-și revendica superioritatea inițiatică pentru obținerea de avantaje sau privilegii. Drepturile fiecărui mason la libertatea și independența convingerilor sunt imprescriptibile, atât în interiorul, cât și în afara Templului. Francmasoneria noastră va rămâne mereu în slujba Ideilor care generează Progres și bucuria de a munci. ​                 Deși sper că am lămurit unele aspecte, sunt convins ca tensiunea aparentă între libertate și supunere va fi mereu un subiect de dezbatere în Atelierele simbolice, unde se încearcă găsirea echilibrului între respectarea Tradiției și adaptarea la noile realități sociale. Un subiect care reflectă complexitatea interacțiunilor umane și a valorilor în care Obediențele sunt înrădăcinate.

Scumpii mei Frați, am credința că inimile noastre rezonează împreună, spre cele mai înalte culmi. M∴L∴N∴aR∴ propune tuturor o Fraternitate profundă, bazată pe Principii universale, dar realitatea nu se ridică mereu la înălțimea acestei promisiuni. Întâlnirile Lojii simbolice nu mai reușesc să cultive astăzi frățietatea autentică… Există un decalaj între Idealurile masonice și experiențele personale ale multor membri, care își limitează participarea numai la Ținutele de obligație. Francmasoneria nu înseamnă doar auto-îmbunătățire, ci și crearea unor legături fraterne durabile; este nevoie de un angajament constant pentru a construi relații solide.

Masoneria valorizează principiile democratice, dar are reguli stricte și o Tradiție universalistă. Cei care subliniază invariabil că sunt „masoni democrați”, încercă doar să manipuleze percepția generală. Democrația se bazează întotdeauna pe reguli și proceduri clare care garantează libertatea individuală și funcționarea corectă a instituțiilor. Cuvântul masonilor trebuie să fie înțeles ca o busolă a libertății și fraternității, haideți să contribuim împreună la o democrație revitalizată și la un nou contract social.​

Asigurați-vă, dragii mei, că omul nu este un lup pentru om, așa cum ne spunea P∴R∴F∴ Alain GRAVIAN acum cca 1 an… Iată apelul meu la conștiința colectivă! Vă provoc să vă întrebați: Cum am putea construi o societate în care oamenii să nu se mai trateze reciproc cu ostilitate, ci cu înțelegere?! Cum ne-am putea asigura că Principiile morale și etice care ne guvernează relațiile masonice sunt bazate pe Fraternitate și empatie, nu pe întrecere și răutate?! În loc să cultivăm în sânul Ordinului o mentalitate de competiție feroce, este vital să formăm generații care înțeleg valoarea lucrului în echipă. Astfel, vom depăși aspectele negative ale naturii umane și vom contribui cu adevărat la progresul Umanității.

În numele Marelui Consiliu al M∴L∴N∴aR∴, vă reînnoiesc tuturor urările de prosperitate și spor la lucru. Fiecare zi ne oferă ocazia de a adăuga noi straturi de înțelepciune și de a întări fundația Templului nostru interior. Iar când faptele au vorbit, cuvintele își pierd valoarea!

Am zis!

Florian NICULAE

Mare Maestru