Expresia „Mason liber în Loja Liberă” este frecvent folosită pentru a denunța orice formă de autoritarism în cadrul Masoneriei. Autoritarismul reprezintă o guvernare bazată pe o autoritate nelegitimă, unde normele liberale și democratice nu sunt respectate. Totuși, trebuie subliniat că orice mason și orice Lojă simbolică se pot exprima liber doar în limitele regulamentelor Obedienței, respectând tradițiile și obiceiurile Ordinului. De-a lungul timpului, masonii au folosit și, uneori, chiar au abuzat grav de această libertate…

Expresia s-a răspândit în jurul anului 1880, într-un moment în care Masoneria franceză evolua timid, după niște conflicte interne în sânul Ritului Scoțian Antic și Acceptat. Aceasta a fost inspirată dintr-o formulare celebră a lui Camillo Benso, Conte de Cavour (1810-1861), un om politic piemontez și primul prim-ministru al Regatului Italiei. Cavour, dedicat idealului unității naționale, și-a propus să realizeze separația dintre Biserică și Stat. Acest obiectiv era împiedicat de pretențiile de suveranitate temporală ale Papei, care blocau unitatea politică. În acest context, Cavour a reluat celebra formulă lansată de Charles Forbes, Conte de Montalembert: „Biserică liberă într-un Stat liber”. Cavour a fost influențat semnificativ de teologul elvețian Alexandre Vinet, un reprezentant al protestantismului francofon.

Zicala masonică a fost popularizată însă de Fratele Paul Goumain-Cornille, membru al Lojii „La Justice” nr. 133, pe 26 martie 1880, cu ocazia inaugurării sediului „Grande Loge Symbolique Ecossaise” (autorizată prin hotărâre ministerială în februarie 1880). Această nouă Obediența a fost rezultatul unei dizidențe a 12 Loji simbolice din „Grande Loge Centrale de France”, care era plasată sub autoritatea Suprême Conseil de France 1804. În calitate de prim Mare Maestru (fondator), Goumain-Cornille a invitat Masoneria să recruteze „gânditoriliberi” și să promoveze „solidaritatea umană”, un concept cheie al epocii.

„Grande Loge Symbolique Ecossaise” a reunit o elită intelectuală și politică, printre care Georges Martin, Henri Brisson, Charles Floquet, Gustave Mesureur, Camille Savoire și Oswald Wirth. Deși avea un număr mic de membri, a jucat totuși un rol important în istoria Masoneriei franceze. Nu peste mult timp, cele două Obediențe Scoțiene s-au recunoscut reciproc și au început discuțiile pentru unificare, finalizate în 1896, când majoritatea Lojilor din „Grande Loge Symbolique Ecossaise” s-au alăturat „Grande Loge de France” (creată în 1894).

Expresia „Un mason liber într-o lojă liberă” este, așadar, una de origine scoțiană, neavând legătură directă cu „Grand Orient de France” sau cu Ritul francez.

„Grande Loge Symbolique Ecossaise” a dispărut în 1911, însă a avut un impact semnificativ în cei 31 de ani de existență, inclusiv asupra primirii femeilor în Masonerie la sfârșitul secolului al XIX-lea. Înființarea G.L.S.E. a fost precedată de încercări timide din anii 1848 și 1868 de emancipare a Lojilor simbolice față de conservatorismul Supremului Consiliu. La apogeul său din 1883, G.L.S.E. avea cca 1.450 de membri, dar ulterior a început să scadă. Încercările de a fuziona cu „Grand Orient de France” au eșuat lamentabil, dar discuțiile pentru unificarea cu Lojile simbolice ale Supremului Consiliu au dus la crearea Grande Loge de France în 1894.

Începând din 1881, Georges Martin și Paul Goumain-Cornille au propus inițierea femeilor în G.L.S.E.. Ulterior, Georges Martin a creat, în Aprilie 1893, Ordinul Masonic Mixt Internațional „Le Droit Humain”, împreună cu activista Maria Deraismes.

Am zis !

Dan Mircea MIHĂEȘ

Mare Orator