Ne întrebăm dacă Francmasoneria nu riscă să se piardă în meandrele propriilor sale obiceiuri. Ritualurile se succed, planșele se înlănțuie și rutina se instalează. Se celebrează forma, se respectă Regula, dar ce se întâmplă cu fondul? Dezvoltarea autentică trebuie să pornească de la un „fond” solid, bazat pe tradiții, mentalități și activități sociale proprii… vorba lui Maiorescu.

Francmasoneria nu a fost niciodată un club de discuții erudite și nici o societate a riturilor înțepenite. Francmasoneria este un drum exigent, un loc unde fiecare își cioplește Piatra brută pentru a contribui mai bine la Edificiul comun. Astăzi, vedem cum energia ni se risipește în dispute de apărat, în vanități personale sau preocupări care nu au absolut nimic spiritual. A devenit un fel de competiție între Loji, în loc să fie o competiție cu noi înșine…

Societatea traversează crize profunde: fracturi sociale, neîncredere generalizată, pierderea reperelor simbolice etc.. Păi care trebuie să fie locul francmasonului în această lume care se clatină serios? Cu siguranță nu rolul de spectator politicos, nici de paznic nostalgic al unui trecut idealizat. Rolul nostru este de a întrupa fraternitatea în acțiune, de a da trup Idealurilor pe care le invocăm.

Nu prin înmulțirea discursurilor sterile se face lumină, ci prin experiența intimă, prin efortul sincer, prin capacitatea de a asculta și de a te transforma. Loja nu ar trebui să devină niciodată o sală de ședințe, ci să rămână acel creuzet unde venim pentru a ne aminti că Omul nu este condamnat nici la orbire, nici la singurătate.
Haideți să ne întoarcem la esențial! Să nu ne mai împovărăm cu false dezbateri administrative și să redăm tăcerii, reflecției și fraternității locul lor just. Căci dacă pierdem din vedere ceea ce dă viață Inițierii, atunci Francmasoneria nu va mai fi decât o cochilie goală, o tradiție moartă. Iar o tradiție moartă nu mai luminează pe nimeni. 

Am zis!

Florian NICULAE

Mare Maestru