Francmasoneria este rezervată doar bogaților? Iată o întrebare care revine adesea în conversațiile profane. Unii, din ignoranță sau prin preluarea unui clișeu, întreabă: „Francmasoneria nu este, oare, o treabă pentru bogați?” Alții, mai categorici, afirmă: „Francmasoneria este făcută pentru bogați!”

Realitatea este cu totul alta: Francmasoneria este o reflectare a societății și reprezintă un Ordin universal, prezent în toate regiunile lumii, fie în țările numite „dezvoltate”, fie în cele numite pe nedrept „lumea a treia”. Pretutindeni, Francmasoneria reflectă societatea în care se află.

Astfel, într-o Lojă masonică vom întâlni persoane de toate originile, din toate profesiile și cu niveluri academice foarte diferite. Această diversitate este una dintre bogățiile ei esențiale, semn al eterogenității și vocației universale. Un student va sta alături de un medic, un meșteșugar lângă un avocat, un pensionar își va împărtăși experiențele cu un tânăr absolvent… Loja reunește parcursuri multiple, iar această pluralitate permite evitarea gândirii unice.

Se spune uneori că Francmasoneria este compusă dintr-o elită. Este adevărat, dar nu este vorba despre o elită economică sau financiară. Adevărata elită masonică este morală și spirituală. Este vorba despre oameni care aspiră să progreseze interior, să se perfecționeze pe un drum inițiatic și să contribuie, prin faptele lor, la progresul societății. A fi francmason nu înseamnă a fi bogat, ci a dori să-ți îmbogățești mintea și inima. Această nuanță este esențială: Francmasoneria nu urmărește acumularea de averi materiale, ci dezvoltarea unei nobleți a sufletului.

Prezența unor membri cultivați, uneori bine stabiliți social, a putut întreține ideea că Francmasoneria nu ar fi decât un club de gentlemeni sau o societate de notabili. Această viziune este falsă și reductivă. Este adevărat că Francmasoneria practică caritatea și solidaritatea socială. Dar ar fi greșit să credem că acesta este scopul principal. Aceste virtuți nu sunt decât consecințele unei înălțări morale și spirituale urmărite prin inițiere!

Pentru cei care doresc să se dedice exclusiv unor opere caritabile, există cluburi dedicate, precum Rotary, Lions și altele. Francmasoneria urmărește înainte de toate un drum al transformării interioare, iar filantropia este o consecință firească, nu obiectivul principal.

Trebuie spus clar: Francmasoneria nu este gratuită. Ea implică anumite cheltuieli legate de viața Ordinului. Aceste costuri se împart, de regulă, în mai multe categorii: taxele de inițiere și de aderare, necesare intrării în Lojă; cotizațiile lunare, care permit finanțarea localurilor, a ținutelor și a vieții administrative; cheltuielile legate de progresul inițiatic (ridicare în grad); materialul simbolic (mănuși, șorțuri, colane, decorații), cărți și alte accesorii rituale.

Pentru un profan, aceste cheltuieli pot părea mari. Dar ele nu sunt mai mari decât cele necesare pentru apartenența la alte ordine inițiatice, cluburi sportive, asociații civile sau chiar anumite cercuri culturale. Ca în orice demers serios și structurat, nimic nu este gratuit… Angajamentul financiar este doar reflexul unui angajament real, personal și durabil!

La lumina acestor elemente, răspunsul se impune de la sine: Francmasoneria nu este rezervată bogaților. În Templu se întâlnesc membri din toate mediile sociale, unii foarte modești, alții mai înstăriți. Ceea ce îi unește nu este averea, ci inițierea, căutarea spirituală și fraternitatea. Este adevărat, totuși, că apartenența la Ordin presupune o anumită stabilitate financiară. Nu pentru a trăi în opulență, ci pentru a putea acoperi cheltuielile vieții masonice și, la nevoie, pentru a participa la ajutorul fratern.

În concluzie, Francmasoneria nu este rezervată bogaților! Dar este adevărat că presupune un minim de mijloace financiare pentru a asigura viața Lojilor și, la nevoie, pentru a veni în sprijinul celor aflați în dificultate. Francmasoneria cere fiecăruia o participare materială, ca orice structură serioasă și organizată.

Adevărata bogăție căutată acolo nu este în bani, ci în cunoașterea de sine, în perfecționarea spiritului și a inimii, și în angajamentul de a sluji Umanitatea. Se poate spune că e bine să ai niște bani în buzunar… dar mai ales multă Lumină în inimă.

PRF Cosmin POPA

Mare Trezorier