Francmasoneria a stârnit întotdeauna fascinație și întrebări. Mulți se întreabă: ce-l face pe un om francmason? Este vorba despre purtarea șorțului, despre cunoașterea parolelor transmise în Lojă sau a unor semne secrete?! Aceste elemente există, dar ele nu sunt suficiente.

A fi francmason nu se poate reduce la simboluri exterioare. Este un drum interior care îl transformă pe cel ce îl parcurge… în același timp, vorbim de o Operă colectivă ce leagă toți inițiații într-un proiect comun.

Ar fi prea simplist să credem că Francmasoneria se limitează la ritualuri, cuvinte secrete sau diverse semne. Aceste instrumente sunt importante, dar sunt doar suporturi simbolice…

Un om nu devine francmason doar prin intrarea într-o Lojă sau prin purtarea șorțului.
El devine francmason prin integrarea profundă a învățăturilor transmise și, mai ales, prin aplicarea simbolisticii în viața de zi cu zi.

Așa cum amintește un vechi poem masonic: „Nu șorțul care te acoperă, nu însemnele sau bijuteria… ci fidelitatea față de cuvântul dat.” Adevărata legătură se află în coerența dintre simboluri și viața trăită. Francmasoneria începe întotdeauna cu o inițiere, dragii mei. Acest moment este mai mult decât o simplă ceremonie… Este un pasaj simbolic!

Omul acceptă să fie despuiat uneori de certitudinile sale. Se prezintă în întuneric pentru a primi Lumina… Trecerea pragului îl introduce într-o nouă manieră de a vedea lumea și pe sine.

Ceea ce face un om francmason este, în primul rând, voința conștientă de a se angaja într-un proces de transformare interioară, acceptând necunoscutul. În centrul demersului se află Piatra brută, care simbolizează omul… așa cum este înainte de Lucrarea inițiatică… imperfect, neterminat, traversat de defecte, dar plin de potențial.

A fi francmason înseamnă a recunoaște că ești această Piatră brută… că trebuie să o cioplești și să o șlefuiești pentru a-i dezvălui adevărata formă. Această muncă simbolică presupune corectarea exceselor, stăpânirea pasiunilor, dezvoltarea virtuților, căutarea înțelepciunii.

Această lucrare răbdătoare este o adevărată Alchimie interioară: transformarea profanului în Inițiat, a plumbului în Aur, a umbrei în Lumină. Un francmason nu este un singuratic… Piatra lucrată are valoare doar dacă se integrează în Edificiul colectiv, numit Templul universal al Umanității.În Lojă, fiecare are un loc precis, dar toți lucrează împreună. Francmasoneria ne învață să respectăm diferențele, să ascultăm pe ceilalți, să dialogăm fără dogmatism, construim o Lume mai dreaptă și mai frățească.

Ceea ce face un om francmason este și capacitatea de a transforma perfecționarea individuală într-o contribuție colectivă. Un francmason se distinge mai puțin prin vorbe și mai mult prin fapte. Valorile transmise în Templu trebuie să se reflecte în viața cotidiană. Vorbim de toleranță sau de acceptarea și înțelegerea diferențelor, într-o societate divizată; vorbim de justiție sau a acționa cu echitate, în decizii și relații; vorbim de fraternitate, sau a întinde mâna altuia, dincolo de frontiere și credințe; nu în ultimul rând, de căutarea Adevărului, sau a cultiva curiozitatea, a refuza certitudinile absolute, a progresa cu umilință.

Aceste valori nu sunt idealuri abstracte, ci repere concrete pentru viața de zi cu zi a masonului.

În concluzie, ce face cu adevărat un francmason?! Nu însemnele, ritualurile sau cunoașterea secretelor, ci fidelitatea față de cuvântul dat, munca constantă asupra Sinelui, participarea la Edificiul colectiv și trăirea valorilor masonice în fiecare zi.

A fi francmason nu este o identitate fixă, este un drum permanent de transformare. Francmasonul este un om în devenire, mereu în căutarea Luminii. Ceea ce face un om francmason nu este ceea ce primește, ci ceea ce devine.

Am zis !

PRF Paul-Petru SCHLLIC

Mare Maestru de Onoare