No menu items!
HomeAlocuțiuniAlocuţiunea P∴R∴F∴ Florian NICULAE, Mare Maestru ales şi instalat al M∴L∴N∴aR∴, cu...

Alocuţiunea P∴R∴F∴ Florian NICULAE, Mare Maestru ales şi instalat al M∴L∴N∴aR∴, cu ocazia Conventului semestrial din 20 Aprilie 2024

Prea Respectabile Mare Maestru din Trecutul apropiat,

Prea Respectabile Mare Maestru din Trecut,

Prea Respectabili Membri ai Marelui Consiliu ales şi instalat,

Venerabili Deputaţi şi voi toţi, Scumpii mei Fraţi,

Mi-am însufleţit acest discurs cu un scurt citat din von Goethe: „A trăi fără un Ideal înseamnă a nu trăi deloc!” Este cert că idealurile ne oferă scopuri și direcție în viață, ne motivează să devenim mai buni și să realizăm lucruri importante. 

Încep prin a vă spune tuturor un cuvânt simplu, dar foarte greu de pronunțat: MULŢUMESC! De 600 de ori „MULŢUMESC!”, câţi membri activi are pe hârtie Ordinul nostru şi mai bine. Există câte un „Mulţumesc!” sincer pentru cei care astăzi sunt la Orientul Etern… pentru Nicu FILIP, pentru Francisco HAINERICH, pentru Sebastian PAISA, pentru Marius BĂNUŢĂ, pentru Cornel GROSAR sau pentru Dorel DUCA şi pentru mulţi alţii… acel „Mulţumesc!”care vine din partea cea mai ascunsă a inimii mele. 

Primele mele gânduri se îndreaptă astăzi către Deputaţii Lojilor Simbolice care mi-au acordat încrederea lor. Frumusețea și puterea Obedienţei noastre mici rezidă în faptul că sistemul democratic chiar funcţionează! Dincolo de origini, dincolo de corpusul de Spiritualitate acumulat, rămâne acest model specific pe care trebuie să-l protejăm mereu.

Salut prin numerele cunoscute pe toţi Maeștrii masoni de pe întreg cuprinsul ţării și care au ales să participe la această ceremonie de instalare, în spiritul unităţii și responsabilităţii. Nu vă ascund faptul că simt deja greutatea angajamentului meu, dar reiterez cu tărie ceea ce mi-am asumat deja, conștient de datoria pe care mi-o impune poziţia actuală. Sunt onorat să fiu Marele vostru Maestru și voi face totul pentru a vă servi, aşa cum se cuvine, prin respectul Tradiției, al Străvechilor Îndatoriri, al Constituției și Regulamentului General.

Alături de voi, trăiesc astăzi o emoție profundă şi vreau să aduc un omagiu tuturor Fraţilor care m-au precedat în acest rol după 1989, fără nicio excepție: Viorel DĂNACU, Tudorel NIŢULESCU, Sabin-Adrian LUCA, Daniel ROMAN şi Marius-Cristian PUIU. Le adresez tuturor un cuvânt de recunoștință pentru aportul lor deosebit la creşterea constantă și armonioasă a Marii Loji Naţionale a României. Conventul de alegeri s-a încheiat şi acum vă pot revela faptul că Marele Maestru din Trecutul apropiat a fost cel care a văzut în mine un succesor fidel, care îi împărtăşeşte viziunea integratoare despre Masonerie. 

Mulțumirile mele afectuoase se îndreaptă și către Prea Respectabilii Fraţi din fostul Mare Consiliu, nişte masoni capabili și merituoși la locurile şi în funcţiile lor, fără ajutorul cărora nu s-ar fi obținut atâtea rezultate notabile. Totodată, am remarcat că mare parte dintre ei se regăsesc şi astăzi în Executiv. Probabil se vor regăsi multă vreme de aici încolo, până când se va impune de la sine necesitatea formării şi promovării de noi lideri.

Nu pot merge mai departe cu discursul meu fără a-mi exprima adânca gratitudine faţă de Prea Iluştrii Suverani Mari Inspectori Generali de Gradul al 33-lea, Membrii Activi ai Supremului Consiliu, în frunte cu Prea Puternicul Suveran Mare Comandor, Ruslan OPRESCU 33∴, care mi-au acordat o pauză după 9 ani de activitate intensă în administrarea Jurisdicţiei. Susţinerea lor morală şi încrederea lor în competenţele acumulate de mine îmi dau putere de a continua acest nou demers!

Intenţionat l-am lăsat ultimul pe Fratele şi prietenul meu Lucian ORTELECAN, cel care mi-a deschis poarta Templului cu fermitate, atunci când am bătut ca un profan în căutarea Luminii masonice. Fără ajutorul său preţios şi fără îndrumările sale nu aş fi putut deveni masonul de azi, cel care tocmai a depus în faţa voastră un nou Jurământ de credinţă.  

Celor care au afirmat că nu mă cunosc (!), le declar că am 49 de ani, sunt căsătorit și tată a doi copii. Viața mea profesională a fost legată de antreprenoriat și continui să investesc resurse în acest domeniu provocator. Lucrez de cca. 28 de ani în sectorul turismului internaţional, unde managementul serviciilor mi-a oferit șansa unei cariere dinamice, racordată la exigențele timpului nostru. 

Dar, să revenim la viaţa masonică, singura care ne preocupă aici… orientarea Marii Loji pentru perioada 2024 – 2026 este clară, din punctul meu de vedere: rămânem fideli Ritului Scoţian și valorilor sale tradiţionale. Construcția Edificiului universal al Umanităţii va fi permanent în centrul preocupărilor noastre! Mergem înainte pe drumul binecunoscut, alături de toţi cei care împărtășesc viziunea spiritualistă a Conventului de la Lausanne şi vom încerca să contribuim activ la crearea unei imagini sintetice, unitare a peisajului masonic românesc. Masoneria este într-o continuă evoluție, ca şi întreaga Omenire, iar noi avem un rol de jucat. 

Vă rog să aveţi încredere în mine şi, totodată, să fiţi nepăsători faţă de aceia care ar putea fi de folos altor organizaţii, aceia care se îndreaptă într-o direcţie diferită, chiar dacă teoretic împărtaşesc acelaşi Ideal. Ne vom ocupa împreună de organizarea prezentului şi de intuirea viitorului. Se ştie că Ordinul masonic este „ELITIST” pentru că acceptă membri doar „oameni buni pentru a-i face şi mai buni”, oameni buni în domeniul lor, fără a impune restricţii decât cele dictate de conduita morală şi de lege. Eu m-am obişnuit să nu dau vina pe nimeni… oamenii buni mi-au adus bucurii, oamenii răi mi-au oferit experienţe, cei mai răi oameni mi-au dat lecţii, iar cei mai buni oameni mi-au lăsat amintiri… Dar noi suntem masoni liberi, Fraţilor, suntem deci nişte oameni buni, care vrem să devenim şi mai buni… ne aducem bucurii unii altora şi sperăm că vom lăsa în urma noastră amintiri frumoase. „E greu să exprimi prin cuvinte ceea ce baţi cu inima”, după cum spunea ploieşteanul meu, Nichita. 

Voi fi garantul expresiilor pluraliste care dau puterea și independența Obedienţei noastre. Suntem vectorii Tradiţiei făurite de înaintaşi, suntem fii ai Luminii! Aceasta moştenire, care ne-a permis să ieșim din secole de obscurantism religios și politic, este deosebit de prețioasă și reprezintă obiectul unor atacuri frecvente, care au scopul de a ne deraia cursul!

Cu cât avem mai multe drepturi, cu atât avem mai multe îndatoriri… am învățat asta de-a lungul timpului. În lumina noilor obligații, pe care mi le-am asumat în mod liber, voi exercita mandatul pe care mi l-ați încredințat. Mărturiseam mai devreme emoția care m-a cuprins… dar este vorba şi de responsabilitate, fără a cădea în capcana moralei abstracte. Atunci când luăm decizii, ne exercităm dreptul la libertate, însă libertatea implică mereu responsabilitate. Am depus jurământul în fața voastră, am deci responsabilitatea majoră de a dirija și de a reprezenta temporar „puterea simbolică suverană” sub auspiciile căreia ne plasăm reflecțiile și acțiunile. Francmasoneria este un Ordin pentru că are o ierarhie administrativă în care există „şefi”, dar o ierarhie unde nu vor exista niciodată „stăpâni”.

După cum bine ştiţi, eu NU sunt printre cei care consideră că totul a început în 2002… Cred că suntem urmaşii de facto ai celor care n-au găsit „culoar spre Occident” şi au suferit în temniţele comuniste… ai intelectualilor condamnaţi la muncă silnică, ai industriaşilor naţionalizaţi, „legaţi în fiare” pentru „vina” că şi-au iubit ţara şi n-au vrut să o părăsească la greu. Fraţii mei, îmi doresc să fim demni de jurământul nostru Î∴G∴M∴A∴A∴U∴ pe care l-am depus în ziua inițierii la Gradul de Ucenic. Contați pe mine să vă reamintesc asta şi fix acelaşi lucru îl aştept de la voi!

24 de Loji… Vom fi feriți de noi provocări? Vom fi în siguranță cu noi înșine? Nu ştiu să vă răspund… Dar ştiu că tocmai mi-ați pus în mâini ceea ce este mai puternic și mai fragil, ceea ce este mai SACRU pentru un francmason: Tradiția iniţiatică, care trăiește în fiecare dintre noi și ne apropie dincolo de diferențele noastre. Tradiția iniţiatică conține Legea Iubirii, dictată de „Regula de Aur”, ale cărei plăsmuiri am văzut că sunt oferite cadou la evenimente… Regula de Aur este o normă de conduită enunțată de Marele nostru Iniţiat, Iisus Nazarineanul, în celebra predică de pe Muntele Măslinilor, angajamentul de a pune în practică un ideal de Fraternitate: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12). Degeaba, Fraţilor, o tot afişăm ostentativ prin Temple dacă nu o gravăm definitiv în inimile noastre… Să ne stăpânim egoismul, intoleranța, judecățile pripite, resentimentele noastre profane sau mândria care ne împinge la păreri neîntemeiate. Să trasăm împreună Calea luminoasă care ne va înălța spre Bine. Francmasoneria a trebuit să lupte pentru a-și face valorile să triumfe, lupta este deci intrinsecă vocaţiei noastre. Nu lupta în sensul unei confruntări partizane, nu lupta electorală pentru a câștiga un loc temporar, ci lupta care constă în transformarea de Sine, singura care poate schimba radical Lumea.

O Obedienţă orientată spre un viitor durabil trebuie să fie deschisă tinerilor, pentru că Marea Lojă de mâine va fi formată dintr-o nouă generație pe care noi trebuie să o pregătim. Francmasoneria nu este un club pentru seniorii care au ajuns la sfârșitul vieții profesionale! Mai ales că tinerii de astăzi sunt adesea nişte oameni în dificultate, care se îndoiesc de viitorul lor… să le citim în suflet aspirațiile, să le trezim dorința de a face din viața lor ceva nobil. Munca noastră necesită capacitatea de a dialoga cu ei acolo unde se află, munca noastră este despre a fi la unison cu societatea civilă și cu cei care mâine vor face să bată inima ţării.

Tocmai mi-ați dat autoritate, acum sunt parte din voi și voi sunteţi parte din mine. De azi nu mai vorbesc în numele meu, ci în numele vostru și, prin urmare, trebuie să fiu mult mai exigent decât ieri în ceea ce spun. 

Proiectul pe care vi l-am prezentat pe fragmente în ultimele luni este unul entuziast, realizat de o echipă mică, dar unită și voluntară. Marele Maestru reprezintă Marea Lojă, dar sunt alți 24 de Mari Consilieri cu care va lucra cot la cot. Aș vrea să-i promovez pe toţi mai bine, ca lumina să nu se focalizeze doar pe mine. Voi cere celor doi Adjuncți să-și exercite pe deplin rolul reprezentativ. Mă aștept ca Marii Ofițeri să se aplece asupra subiectelor pentru care sunt responsabili… Viziunea mea despre Muncă este colegială, nu-mi doresc să ne concentrăm toată comunicarea pe o singură persoană. Important este ce vom lăsa la sfârșitul mandatului pentru urmașii noștri. Să fim demni de a fi membri ai Ordinului Scoţian, să fim mândri să-l reprezentăm. Împreună vom continua să susținem valorile Marii noastre Loji,cu voce tare și cât mai clar posibil.

Continuitatea trebuie deci să continue… nu întâmplător folosesc acest joc de cuvinte. Iar continuitate nu înseamnă conservatorism, niciodată. Unele proiecte sunt deja deschise, altele se vor deschide în curând iar eu voi fi gata să mi le asum, împreuna cu M∴ Cons∴, aşa cum am făcut-o de când le-am gândit. Marea Lojă NU este în primul rând o asociație profană, ci este în primul rând o Obedienţă masonică formată din Fraţi care, prin învăţarea unei metode şi prin practica unui Rit, contribuie la progresul Umanităţii. Noi, masonii, suntem cei care am pus Libertatea de Conștiință la loc de cinste în statutele noastre acum 300 de ani. Vom avea un management riguros, dar umanist, totodată, pentru că aveți în faţa voastră un F∴ care va aplica mereu legea Fraternităţii. 

Forța acestui Ordin român este istoria de secol XIX și valorile sale universale, dar, mai presus de toate, este proliferarea activităţii masonice în Lojile noastre. Consider Masoneria din Primele trei Grade ale Ritului ca fiind cea mai completă și cea mai frumoasă sinteză a organizării sociale… Lucrarea de „educație filosofică”, pe care o desfășurăm, se roteşte în jurul „masonul perfect” – nimeni altul decât Maestrul mason. Această ierarhie simplă se găsește peste tot și este în natura Omului de a nu se putea ridica spiritual decât prin dobândirea lentă a Cunoașterii, oricare ar fi rolul social pe care este chemat să-l joace. Treaba Marelui Maestru se reduce la o direcție morală și administrativă care respectă pactul fundamental rezumat în formula: „mason liber într-o Lojă liberă”. Marele Maestru, sau mai modest și mai precis spus, președintele Marii Loji, trebuie să impună separarea puterilor. Suveranitatea rezidă în Loji și acestea o exercită prin delegații lor la Convent. Libertatea și autonomia ne dau şansa de a nu provoca opoziție, de a potoli patimile și de a permite Ordinului să se dezvolte în armonie. 

Apelăm ocazional la regulamente, ca să ne protejăm pe noi de noi înşine… ce sentiment ciudat. Când apelăm la regulamente, orice Fraternitate dispare! Vom reuşi oare să trecem de la simpla toleranţă la convivialitate?! Asta pentru a interpreta diversităţile prezente, pentru a dezamorsa violenţele, pentru a experimenta convieţuirea într-o societate incluzivă etc. Aderarea la Masonerie reprezintă semnarea unei declaraţii comune de voinţe sincere, care să lucreze împreună, devenind reper pentru noile generaţii. O Fraternitate bazată pe principii eterne și constante, care îi îmbrăţişează pe toţi oamenii, care îi uneşte şi îi face egali. În numele acestei Fraternităţi UTOPICE şi fragile vreau să mergem mai departe! Nu mă tem de reguli, dar sper că nu avem nevoie de reguli care să ne ţină împreună. Ar trebui să ne străduim ca afecțiunea pentru Fraţii noştri să crească tot mereu. Grija față de cel de lângă noi va aduce Lumină şi Speranţă pe lume… Lumea reală, în tonuri de gri, care este mai mult în întuneric şi suferă cronic de frigul indiferenței.

Ne aşteaptă un ciclu important pentru dezvoltarea Ordinului… De aceea, îmi doresc să depăşim tensiunile şi, călăuziţi de echilibru, să urmăm drumul Fraternităţii pe care ne-am angajat solemn, demonstrând că schimbarea noastră este una reală. Iar dacă armonia nu reuşeşte să se instaureze printre noi, acest lucru se întâmplă din cauza lipsei solidarităţii între Fraţi şi a slăbirii coeziunii interne. Solidaritatea ar trebui să fie aplicarea operativă a Fraternității. Cum să ne imaginăm oare angajamentul masonic fără solidaritate? Este întotdeauna nevoie de o strânsă colaborare pentru înfăptuirea Binelui comun, este necesar să reflectăm la ierarhia valorilor noastre atunci când luăm decizii importante, este imperativ să aplicăm în afară ceea ce învăţăm înlăuntrul Templului. 

Puterea Marii Loji nu rezidă în vocea Marelui Maestru, ci în rețeaua teritorială de Loji, pentru că acolo sunt ideile. Ideile nu ne-au părăsit niciodată, Marea Lojă a fost, este și va rămâne un laborator de idei. În Atelierele simbolice, Fraţii reflectează, propun şi lucrează, munca noastră merită deci să fie cunoscută. Comunicarea internă și externă trebuie modernizată, iar politica internațională trebuie să fie proporțională cu provocările.

Fiecare funcţie din Colegiul Marilor Ofiţeri are un scop foarte precis, niciuna nu este o sinecură. Iar cel care o ocupă trebuie să cunoască în profunzime Masoneria şi Ordinul, să cunoască spiritualitatea şi principiile Ritului pe care îl practicăm. Calitatea muncii între Coloane depinde de respectul faţă de organizarea de Şantier, depinde de perseverenţă şi disciplină. 

Fraţilor, se spune că sunt două zile importante în viaţa unui om: ziua în care s-a născut şi ziua în care a aflat DE CE s-a născut. Noi, masonii, ştim practic de ce ne-am născut: ca să ajutăm la cea de-a 3-a reconstrucţie a Templului lui Solomon, „templul trupului nostru”. Natura divină este îmbunătăţită şi amplificată prin efortul zilnic pe care-l facem de a ne apropia de Înţelepciune. Nu are nicio legătură cu statutul social pe care-l dobândim, sau cu popularitatea noastră, de exemplu.

Francmasoneria este centrată pe recunoaștere reciprocă şi cei nedemni de Titlul primit vor trebui ignorați, chiar dacă se prezintă cu masca unei false onorabilităţi. Omul este cel care dă concretitudine Sorțului, iar fară bărbaţi adevăraţi, fără oameni de cuvânt, decorurile noastre, atât de frumos brodate, devin nişte cârpe oarecare. În primul rând, un francmason trebuie să rămână toată viaţa entuziast, trebuie să-şi păstreze interesul celui care abia porneşte la drum. Indiferent cât de sus ajungem în ierarhia funcţiilor Ordinului, nu ne este îngăduit să fim obosiţi sau blazaţi. Trebuie să rămânem activi, tot atât de convinşi că drumul realizării de Sine este nesfârşit, exact ca în ziua iniţierii. În al doilea rând, trebuie să ne smerim, pentru că oricât de mult am avansa, inflaţia Ego-ului nu ne va fi acceptată. Fiecare treaptă pe care o urcăm este o oportunitate de a vedea tot mai departe, iar peisajul care ni se va arăta la final, deşi nesfârşit de vast, este mărginit în raport cu Frumuseţea supremă. 

Cei care au regizat în ultimul timp un spectacol de teatru fără sens, ne-au demonstrat tuturor că nu au simțul responsabilității și apartenenței, încercând să dezbine. Frăția noastră este universală, între Coloane nu există Moldova, nu există Oltenia, nu există Ardeal etc., există doar Ordinul Scoţian, unic și indivizibil din punct de vedere initiaţic. Iar Ritul nostru este un algoritm compus din 33 de Grade, grupate în două structuri, total separate administrativ, dar aflate într-o relaţie permanentă de interdependenţă. 

Cuvintele pot fi arme de apărare sau de atac împotriva altor cuvinte care creează Haos printre Fraţi! Depinde de noi să le folosim cu rațiune pentru a ne proteja demnitatea. Cuvintele pot schimba Lumea într-o direcție mai bună doar dacă sunt folosite în mod conștient și cu înțelepciune. 

Mai mult decât alți oameni, masonul ar trebui să fie interesat de căutarea Adevărului, dornic mereu să pună realitatea la îndoială, însă este mult mai simplu să crezi decât să cercetezi… Credința oarbă poate oferi uneori siguranță în fața incertitudinii și a complexității vieții. Este dificil să vorbim despre libertate atunci când membrii noştri au fost copleșiți din interior cu o serie de neadevăruri, vehiculate printr-o comunicare mai mult sau mai puțin anonimă. Merită să reflectăm TOŢI asupra a ceea ce s-a întâmplat în ultimul an şi apoi să ne facem autocritica cu maximă seriozitate, corectând imperfecţiunile grosiere care împiedică zidul să avanseze. Să dăm astfel trăinicia necesară Edificiului nostru, ceea ce este posibil doar dacă suntem dispuşi să ne schimbăm. Să ne îndeplinim sarcinile care ne-au fost atribuite, conștienți că ne aflăm în zorii unei noi ere: cea a Inteligenței artificiale… Desigur, este încă devreme să lansăm afirmaţii despre viitor, chiar dacă știm că va exista o accelerare a schimbărilor. Noi suntem acum cei care facem alegerile, fie că sunt corecte sau greșite… asta în timp ce pe viitor deciziile ar putea fi luate exclusiv printr-o prelucrare automată.                                                                                                           Pentru a menține nivelul corect de soliditate, Edificiul trebuie să fie ridicat din pietre bine şlefuite și corect aşezate. Cu alte cuvinte, ca procesul de zidire a Fraternității să persiste, e necesară munca personală pentru a demola nu Lojile, ci egoismul și individualismul. Cele două aspecte sunt strâns legate: cu cât tendința de individualism va fi diminuată, cu atât vom construi mai bine. Să transformăm deci tensiunile transversale, care riscă să determine prăbușirea structurii, în forțe verticale spre vârful comun reprezentat de „cheia de boltă”. Acolo, unde orice tensiuni sunt anulate și forțele converg într-un singur punct. De aceea persistăm să lucrăm în Lojile noastre, conștienți că spiritul de frățietate este mortarul care ne ține pe toți uniți.

Am o întrebare asupra căreia vă rog să reflectați pe viitor: „Care este sensul angajamentului masonic în secolul XXI?” Francmasoneria trebuie să îmbunătățească atât oamenii, ca indivizi, cât și societatea. Prima parte a acestei propoziții se referă la procesul inițiatic, dar vis-a-vis de a doua parte, cum mai lucrează acum Francmasoneria pentru a îmbunătăți societatea? Ca să fiu provocator, vă întreb: oare mai vrea Francmasoneria să facă asta? Această dezbatere a angajamentului masonic am ridicat-o de câteva ori și mi-am dat seama că există un interes real al Fraţilor de a se exprima pe acest subiect. De aceea v-o propun ca temă de reflecție.

Nu suntem definiţi de trecut, suntem definiţi de alegerile şi de acţiunile noastre din prezent. Haideţi cu mine sus, pe schela care tocmai se ridică. Acolo, cu mistria într-o mână, să ne construim viitorul, iar  cu sabia în cealaltă, să ne apărăm de intruşi. Sabia noastră este sabia Cuvântului… pentru că „La început a fost Cuvântul”. Dacă am jurat pentru Lumină şi Adevăr, să ne lepădăm de orice patimi profane. 

S-a făcut târziu, Fraţii mei, ne vom despărți pentru scurtă vreme. Viața noastră este făcută din timp și timpul este limitat, să-l folosim doar pentru fapte bune. Vă rog să mergeţi în Lojile voastre şi să spuneți tuturor că noul Mare Maestru, în ciuda erorilor sale trecute, a originilor sale ploieştene, a C.V.-ului său „precar”, a prieteniilor şi apropierilor sale, are măcar o calitate, una singură: aceea de a iubi din toată inima Marea Lojă Națională a României. Iubirea fraternă s-a dovedit o realitate complexă, dar care cuprinde existenţa noastră, în toate dimensiunile sale şi eu nu voi permite nimănui să o falsifice sau să o desfigureze. Prin Iubirea fraternă pe care o avem unii faţă de alţii vom fi recunoscuți ca masoni! 

Urmăm drumul pe care virtutea primează, cel pe care Masoneria nu este ascunsă printre intereselor unora sau folosită pentru sistemul său relațional. Cred că un adevărat mason își asumă întreaga responsabilitate pentru starea caracterului său și se străduiește mereu să-l perfecționeze. Valorile şi idealurile comune ne ţin uniţi, nu interesele ocazionale. Sursa fericirii noastre este propria Muncă asupra Pietrei brute. 

Vom scrie deci o nouă pagină de istorie în Cartea de Aur a Marii Loji. Alegerile au trecut, să ne reluăm munca pe Şantier, este vocația noastră, este datoria noastră. Cariera este plină şi braţele noastre sunt dornice de lucru. Fie ca Marele Arhitect să ne protejeze pe toţi și să continue să protejeze Obedienţa noastră simbolică. Iar Lumina şi Adevărul să ne călăuzească în lupta pe care o ducem permanent cu noi înşine.

Ne apropiem cu paşi repezi de celebrarea Misterului Pascal, după calendarul iulian şi vreau să adresez Fraţilor mei ortodocși cele mai bune urări, iar Speranța să ne fie mereu în inimi. Urmând exemplul „iubirii răstignite”, fie ca UNIŢI să acţionăm mereu cu Toleranţă şi Înţelepciune pentru consolidarea Armoniei de care Edificiul nostru spiritual are atâta nevoie… Aşa să fie!

P∴R∴F∴ Florian NICULAE, Mare Maestru ales şi instalat         

informații

noutăți