Dragii mei Frați, 

Vă îmbrățișez pe toți în mod egal – iată salutul Marelui Maestru la Echinocțiul de Toamnă!

În această zi specială, când ziua și noaptea se află într-o perfectă armonie, ne-am adunat aici pentru a celebra echilibrul și tranziția. Fie ca energiile acestui moment să ne încurajeze să reflectăm asupra realizărilor noastre și să ne deschidem inima pentru noi începuturi. Să ne bucurăm de toate darurile Pământului și de conexiunile pe care le-am stabilit unii cu alții. 

Azi percepem momentul în care energia celor doi Luminatori de la Orient sunt într-un echilibru complet. Vedem schimbările din jur, le simțim rezonând cu sufletul nostru. Să ne pregătim atunci, dragii mei Fraţi, pentru ceea ce va urma!

În vremea Echinocțiului de Toamnă, ne reîntoarcem la muncă în Atelierul simbolic de care aparţinem… Acel loc privilegiat unde căutăm Adevărul şi învățăm unii de la alții, cu perspectiva de a face Omenirea mai bună. Iată sensul profund al cuvântului „muncă”pentru un Francmason de Rit Scoţian Antic şi Acceptat!

Astăzi este momentul să aducem un omagiu semnificației spirituale a recoltei. Iar recolta are diverse manifestări concrete: este hrana care ne hrănește, este speranță și frumusețe, este creștere spirituală etc. Sărbătorim astăzi echilibrul perfect dintre Lumină și întuneric, culegem toate energiile care ne vor permite să traversăm viitoarele tenebre, pentru a ne continua demersul iniţiatic. 

Starea de echilibru între durata zilei și cea a nopții reprezintă pentru iniţiaţi acea egalitate utopică dintre alb și negru a Pavajului mozaicat. O stare de spirit care ne determină să acceptăm Lumina din noi, fără a ne nega întunericul… Realizăm că suntem cu toţii doar nişte umili Discipoli în căutarea Sinelui, nişte eterni Ucenici care încearcă să se descopere pe Sine… dar roata Timpului se întoarce perpetuu şi tot ceea ce ne înconjoară ne invită să găsim Centrul cercului!

În numele M∴L∴N∴aR∴, vă mulțumesc tuturor, P∴Pt∴ S∴M∴C∴, PP∴RR∴FF∴, VV∴MM∴, DDep∴ și voi toți FF∴ mei, că sunteți aici ca să împărtășim un moment sacru și să ne amintim că, indiferent de provocările întâmpinate, suntem parte dintr-o comunitate vibrantă, un organism viu. Mai ales că tocmai s-au împlinit 144 de ani de la aprinderea luminilor Marii Loji Naționale Române sub ciocanul fondatorului Constantin MOROIU, într-un Templu aflat pe Calea Plevnei spre P-ța Mihail Kogălniceanu, nu departe de sediul nostru social.

Acum, când orele de întuneric se echilibrează cu cele de Lumină, intrarea în zodiaBalanței ne determină să ne lăsăm călăuziți de Măsură. Un moment de reflecție, un prilej de a găsi Echilibrul în viața noastră și de a ne orienta către valori durabile.

Fiecare anotimp aduce cu sine daruri, iar fiecare vârstă oferă bucurii. Toamna, cu recoltele sale, ne reamintește de bogăția Pământului și de strădaniile noastre de a cultiva nu doar solul, ci mai ales relațiile interumane. Este momentul să ne bucurăm de roadele Muncii și să reflectăm asupra legăturilor care ne unesc. Să ne amintim, Frații mei, de jertfa grâului, care simbolizează nu doar hrana fizică, ci și conexiunea profundă pe care o avem cu Natura. Tot ceea ce este viu provine din Pământ și, în cele din urmă, totul se întoarce în Pământ… Fie ca bobul să ne inspire să lucrăm în spiritul Fraternității pentru a aduce mai multă Lumină în jur.

În momentul în care natura își ia o pauză, adâncindu-se în somnul său ciclic, Spiritul uman se trezește la viață, căutând să reflecteze și să se pregătească pentru întunericul ce va urma. Această perioadă de tranziție este marcată de alegerea și plantarea semințelor care, cu răbdare și speranță, ne vor aduce o recoltă abundentă în Primăvara ce urmează. Inițiatul își va culege roadele eforturilor sale prin înălțarea propriei spiritualități, având ocazia de a contribui plenar la evoluția sa.

Echinocțiul de Toamnă ne invită la o reflecție profundă asupra eforturilor noastre interioare… Este un moment sacru, este munca pe care francmasonii Marii Loji Naționale a României se pregătesc să o îmbrățișeze iar. 

Toamna este adesea privită ca o perioadă de melancolie, un preambul al Morții, daraceastă percepție nu ar trebui să ne inducă în eroare. Avem ocazia să ne întoarcem la Sinele nostru, la conștientizarea existenței. Sărbătoarea Echinocțiului de Toamnă simbolizează o conștiință puternică și liberă de fricile și de constrângerile care ne îngrădesc. În Tradiția inițiatică, acest moment reprezintă un pasaj, un timp pentru meditație, când „separația” dintre vizibil și invizibil devine tot mai subtilă… 

În Emisfera Nordică, Toamna marchează începutul unui nou ciclu, în timp ce Primăvara răsare în Emisfera Sudică. La Polul Nord, Noaptea polară se instalează, în timp ce, la Polul Sud, Ziua polară își face apariția. Aceste fenomene simbolizează nu doar trecerea timpului, ci și dualitatea și echilibrul în Univers.

O maximă celebră ne amintește că „munca noastră nu se oprește niciodată”. Această idee de perpetuare a Muncii masonice este insuflată Ucenicului din momentul inițierii sale, când Maestrul Expert îi cere să efectueze prima sa Lucrare… operativă: trei lovituri cu ciocanul și dalta asupra Pietrei Brute. Acest act simbolizează practic începutul Călătoriei sale inițiatice, dar și angajamentul față de Sine. Chiar și atunci când pășește pe Pavajul mozaicat, francmasonul conștientizează că simbolistica Pietrei reflectă nevoia de a găsi armonia contrariilor. „Cum este sus, așa este și jos”, afirmă Hermes Trismegistus în „Tabula Smaragdina”, subliniind interconexiunea tuturor lucrurilor. Echinocțiul de Toamnă ne oferă ocazia rară de a observa echilibrul perfect al contrariilor, chiar dacă numai pentru câteva momente…​În tradițiile vechilor școli inițiatice, Echinocțiul de Toamnă semnifica timpul în care candidatul trebuie să moară simbolic, lăsând în urmă cunoștințele sale pământești pentru a renaște la o Cunoaștere superioară. Astăzi, continuăm să trăim această experiență, parcurgând „călătoria”sugerată de acronimul „V.I.T.R.I.O.L.” – practic o invitație de a ne explora Spiritul. În această fază de purificare, descoperim Piatra ascunsă din interiorul nostru, atingând astfel inițierea… Realizarea unui echilibru între Sine și ceilalți este legată indisolubil de conștientizarea Triadei fundamentale a Libertății, Egalității și Fraternității. Călătoriainițiatică nu este doar un proces de sine, ci și un pas spre îmbunătățirea societății civile în ansamblu: orice francmason devine produs al schimbării, contribuind la crearea unei Lumi mai bune.

În ritmurile ciclului de recoltă, se dezvăluie o nevoie firească de introspecție. Natura ne invită să ne oprim și să reflectăm asupra a tot ceea ce am creat pe parcursul anului. Dacă am „semănat” cu grijă, Toamna ne răsplătește, oferindu-ne prilejul de a trăi conștient în prezent ca să ne punem întrebări esențiale. Am realizat tot ce ne-am propus? Cât de mult efort am investit în acțiunile noastre zilnice? Am respectat promisiunile pe care ni le-am făcut? Etc. Răspunsurile la aceste întrebări nu doar că ne deschid Spiritul, dar ne îndeamnă și să reflectăm asupra alegerilor noastre.

În ciuda „vremii mohorâte” care poate interveni temporar în viața noastră, este important să recunoaștem că am dat tot ceea ce am avut mai bun. Pe măsură ce zilele devin mai scurte și nopțile se lungesc, suntem provocați să ne confruntăm cu întunericul din noi, pregătindu-ne de nașterea Luminii interioare, celebrată la Sf. Ioan de Iarnă sub auspiciile Supremului Consiliu al României. 

Noi avem privilegiul să dispunem de un loc sacru pentru această reflecție: Templulmasonic, atât de drag nouă. Aici, putem să medităm și să ne bucurăm de frumusețea diversității opiniilor. Atmosfera dintre Coloane ne îmbie mereu să descoperim noi perspective… să învățăm arta selecției și a discernământului. Nemulțumirile care pot apărea în cadrul Lojii sunt adesea rezultatul incapacității de a distinge între Bine și rău. Două concepte atât de legate încât, fără o înțelegere profundă, separarea lor poate provoca răni adânci… am văzut asta nu demult. Nu este ușor să desparți nuca de coajă, Fraților… dar Natura, prin înțelepciunea ei, ne arată Calea: lasă fructele să se coacă, iar coaja se deschide de la sine, eliberând nuca în mod natural. La fel este și cu cel care a bătut la poarta Templului… Lucrarea începută în interiorul său își urmează propriul ciclu.Să ne amintim că fiecare pas pe care îl facem spre conștientizare și auto-descoperire este parte dintr-o Călătorie amplă, una în care Natura și Spiritul nostru se asociază pentru a ne ghida spre Lumină.

Toamna oferă masonilor o lecție inportantă, dragii mei: frunzele care cad nu sunt simboluri ale sfârșitului, ci ale transformării… ne invită să ne dezbrăcăm de tot ceea ceeste de prisos și să ne îmbrăcăm într-un veșmânt nou, din emoții și din gânduri, așteptând regenerarea pe care o va aduce Iarna. În timp ce mulți percep frunzele căzute ca un semn al morții, noi vedem în ele culorile vibrante ale reînnoirii.

Ordinul nostru s-a confruntat adesea cu o divizare între niște concepte care par îndepărtate sau chiar contradictorii: amintirea trecutului, interpretarea prezentului și planificarea viitorului. Haideți să gestionăm împreună aceaste valențe, fiecare în dreptul său! Este esențial să ne unim într-un Lanț puternic, formând Egregorul universal care să ne ajute să înțelegem Binele. Trebuie să creăm „athanorul” ideal, spațiu al transformării, care să ne permită să extragem „Piatra filosofală” a noii Francmasonerii în sec. XXI, utilizând Focul, simbolizat de ideile fundamentale ale Ordinului nostru. Tradiția Meșteșugului nu este deloc un concept rigid, ci este într-o continuă evoluție, oferindcheile necesare pentru a face față provocărilor viitoare.

Fiecare Templu interior trebuie să se deschidă către lumea exterioară, însă construcția noastră respectă Reguli stricte. Noi, francmasonii de R∴S∴A∴A∴, avem responsabilitatea de a redeveni un Far călăuzitor pentru societate. Împreună, prindiversitatea fiecăruia și cu dorința sinceră de schimbare, suntem chemați să regenerăm Ordinul Scoțian și să lucrăm pentru binele Umanității.

Echinocțiul de Toamnă are o semnificație istorică deosebită, reprezentând prima zi a anului în calendarul republican francez, care a fost în vigoare între anii 1793 și 1805. Acest calendar a fost creat în contextul transformărilor sociale și politice radicale ce au avut loc în timpul Revoluției Franceze. Pe 22 septembrie 1792 a fost proclamată Prima Republică franceză, iar monarhia a fost abolită, marcând astfel o turnură importantă în istoria Lumii. Ziua următoare, care coincidea cu Echinocțiul de Toamnă, a fost desemnată Prima zi a Epocii republicane în Franța. Un aspect interesant al acelui calendar este că începutul fiecărui an era stabilit pe baza unor calcule astronomice precise, având ca scop urmărirea cursului adevărat al Soarelui. Această abordare reflecta o dorință de a îmbina știința cu schimbările sociale, oferind astfel o nouă viziune asupra timpului și a organizării calendaristice, distinctă de tradițiile anterioare. Astfel, Echinocțiul de Toamnă nu reprezenta doar un moment de tranziție sezonieră, ci și un simbol al renașterii și al reformei într-o societate aflată în plină transformare.

Revenind în prezent, dragii mei Frați, vreau să subliniez importanța pe care o are fiecare Lojă simbolică în consolidarea Ordinului Scoțian. Dacă fiecare dintre noi va reuși să aducă cel puțin un membru până la Sf. Ioan de Vară 2025, atunci viitorul va fi asigurat. 

Sarcina noastră, asumată încă de la prima intrare în Templu, este de a transfera în societate înțelepciunea dobândită între Coloane. Trebuie să trezim conștiințele adormite și resemnate, care au fost afectate de pierderea valorilor ce fac viața demnă de trăit. Este crucial să curățăm Templul de influențele profane și să mobilizăm energiile Fraților noștri pentru a restabili vigoarea Ordinului Scoțian. Am convingerea că membrii activi ai Marii Loji Naționale a României se străduiesc să lucreze cu fervoare în această direcție, deși ne aflăm încă departe de un rezultat optim. Totuși, Ucenicii de mâine vor avea oportunitatea să culeagă roadele Muncii noastre, Î∴G∴M∴A∴A∴U∴. Până acum, poate am fost „tineri” ca Ordin, dar de acum înainte va trebui să găsim o altă justificare pentru o eventuală lipsă de progres. Și dacă tot vorbim de vârstă, dați-mi voie să vă dau la final „Definiția maturității” (vol. Umbra cuvintelor, 1970), conform lui Octavian Paller:

„La Echinocțiul de Toamnă / lumina e egală cu umbra.

La Echinocțiul de Toamnă / memoria e egală cu visul.

La Echinocțiul de Toamnă / rădăcinile sunt egale cu crengile.

La Echinocțiul de Toamnă / o tâmplă e egală cu alta.”

Fie ca Marele Arhitect al Universului să ne ghideze în Misiunea noastră eternă de a contribui la bunăstarea Umanității. Fiecare dintre noi, indiferent de poziția sa în ierarhia Ordinului, are un rol important în această misiune. Să ne amintim mereu de Scopul nostru comun și de Fraternitatea care ne unește.

​Am zis !