„Je vous écris une longue lettre 

parce que je n’ai pas le temps d’en écrire une courte.”                                                                                                                                                                            Blaise Pascal, Les provinciales (1656)

Cu scopul de a vă arăta dorința mea de implicare, am denumit intervenţia mea de astăzi „Scrisoare de intenţie”. În felul meu, voi încerca să explic potenţialului angajator, adică voi, Conventul, de ce să mă angajeze tocmai pe mine. Unul dintre avantajele de a fi membru într-o Obedienţă mică este că Marele Maestru te ştie după nume. Pe de altă parte, într-o Mare Lojă „mică”, ca a noastră, Marele Maestru în Scaun are timpul necesar să viziteze toate Lojile din teritoriu în mandatul primit. Ca urmare, membrii fiecărui Atelier au posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape direcţiunea şi de a discuta tête-à-tête proiectele comune. Ceremoniile unei astfel de Mari Loji sunt o excelentă oportunitate pentru Fraţii mai tineri de a lega noi prietenii, aflând repede cine aparține cărei Loji. De asemenea, dacă vizitele individuale pot fi limitate de distanță, cu siguranţă nu vor fi limitate de numărul Atelierelor. Ca Mare Ofiţer, ai mai des ocazia să-l însoțești pe Marele Maestru în delegaţiile oficiale, atât în ţară cât şi în străinătate. Pe scurt, experiența de a face parte dintr-o Mare Loja mică este una interesantă! După această introducere oarecum necesară, vă mărturisesc că întotdeauna am emoţii când particip la ritualuri şi mai ales când le vorbesc Fraţilor mei. Iar când emoţiile mele nu se vor mai exprima şi starea de spirit nu va mai persevera, mă voi retrage din Masonerie! Sunt entuziasmat de noua perspectivă și sunt încurajat de modul în care răspundeţi provocării mele, am convingerea că vom prospera dacă reușim să lucrăm cot la cot. Am convingerea că „salcâmul” nostru va înflori iar la primavară! De fapt, ce este Marele Maestru? Este gardianul principiilor, regulilor și practicilor Francmasoneriei tradiționale! Asta e partea complicată a funcţiei, să păzeşti ceva imaterial din convingere… partea simplă este să faci poze cu toată lumea, aranjat la patru ace. Nu vă prezint astăzi niciun „proiect de guvernare” a Gradelor Simbolice. Nu poate fi doar proiectul meu, ci al unui organism de conducere colectivă, al unei echipe pe care va trebui să o construim. Totul se rezumă la oameni, la viziune și la acțiune iar echipa este cea care asigură rezultatele. Masoneria reprezintă o societate de gândire, nu un partid politic care să adopte „planuri cincinale de dezvoltare rapidă”, noi ne adresăm viitorului pe timp nedefinit. Dar am pregătit un „caiet de schiţe”, din care vă prezint cateva secţiuni: 

-pe Şantierul instituţional ne vom preocupa de o comunicare mai eficientă, de educaţia masonică care să asigure o bază solidă, de evenimente specifice şi, nu în ultimul rând, de întarirea sprijinului acordat Fraţilor noştri; avem nevoie de grupuri de suport, de forumuri şi conferinţe pe teme de actualitate, avem nevoie de o interacţiune de calitate şi în afara lucrărilor rituale, pentru consolidarea echipelor şi creşterea motivaţiei.

-pe Şantierul organizaţional, vom încerca să dezvoltăm relaţiile externe cu Marile Loji confederate în C∴I∴G∴L∴U∴printr-o politică mai clară, dar nu vom neglija nici planul intern, printr-o uşoară apropiere de Obedienţele româneşti stabile, cu care să implementăm proiecte comune; în relaţie cu societatea profană, îmi doresc o deschidere vizibilă prin care să promovăm valorile şi tradiţiile noastre, păstrând totuşi discreţia care ar trebui să ne caracterizeze; nu vom uita nici de solidaritatea umană şi vom consolida această componentă socială a muncii noastre. 

-pe Şantierul iniţiatic, vom sublinia importanţa parcursului gradual, care nu trebuie să se oprească din evoluţie; vom reconfirma atașamentul față de R∴S∴A∴A∴, prin editarea unor publicaţii şi instrumente de lucru necesare; vom evidenţia identitatea și caracterul nostru specific, tradiţional, umanist și spiritual, legat de viziunea deistă a „Conventului de la Lausanne”; nu în ultimul rând, vom afirma bogăția inițierii în sânul M∴L∴N∴aR∴, cu tot ceea ce implică.

Dacă vrei să-i conduci pe alții, indicat e să te poţi conduce pe tine mai întâi… „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri” (Proverbe 25:28). Majoritatea mă cunoaşteţi în diverse ipostaze ale vieţii, cred că am dovedit, atât în profan cât şi între Coloane, că pot duce la îndeplinire ceea ce mi-am propus, deşi unele realizări le-au contabilizat alţii. Însă am mare nevoie de voi, aşa cum şi voi aveţi nevoie de mine, niciunul nu este la fel de bun ca NOI toți. Vrem nu vrem, trecem printr-o scurtă perioadă de tranziție în conducere şi există îngrijorare despre viitor. Unii îşi vor pierde influenţa în teritoriu, alţii vor trebui să-şi dovedească măiestria printr-o probă de lucru… Cine va fi “alesul”? La ce ne putem aștepta oare de la noul Mare Mestru? Va folosi el ciocanul autorităţii ca pe o armă fratricidă sau ca pe un instrument al ordinii? etc. Este clar că nu voi fi „ales” de vreo putere divină, ar fi o tristă perspectivă a deşertăciunii! Eu zic că doar a venit rândul meu să servesc Ordinul Scoţian din postura de Mare Maestru. 

Contrar modelelor exterioare, lupta electorală între Coloane este una formală, la final nu se află puterea iluzorie, ci mistria de zidărie. Masoneria se autodefineşte ca „un sistem particular de moralitate”, deci n-avem nevoie de finanţare în campanie, n-avem nevoie de propagandişti, n-avem nevoie de P.R. politic. N-avem nevoie să „ungem” electorii cu te miri ce, doar vor primi un mandat imperativ! Candidatul la încrederea Fraţilor se obligă să continue ceea ce a făcut predecesorul său şi tot aşa, de-a lungul unui Lanţ nesfârşit de succesiune. Într-o societate utopică, oricare dintre noi poate fi temporar la conducere, singurul nostru opozant real este cel pe care l-am zărit în oglinda Adevărului la iniţiere… Eu n-aş urma niciodată pe cineva care ne împarte abuziv în „voi” şi „noi”, indiferent de rezonanţa numelui său… Pentru mine, un lider este cel ce dă putere Fraţilor să mearga mai departe în căutarea Adevarului, cel ce-i motivează zi de zi să urce cât mai sus pe schele, cel ce conjugă acţiunile noastre la persoana „I” plural. Obligaţia fundamentală a oricărui Maestru Mason ne-o impune ritualul: „de a căuta ce s-a pierdut, de a aduna ce s-a împrăştiat şi de a răspândi peste tot Lumina”. Voi încerca să amplific la maxim acest enunţ ezoteric, ca să justific epitetul de „mare” nu doar prin greutatea mea… „mare” este aici un adjectiv împrumutat de la vechile Ordine cavalereşti şi nu arată o însuşire personală, ci mai degrabă o obligaţie sporită. Dacă tot a venit vorba de întrebări, am şi eu o întrebare retorică: prin ce anume s-ar putea diferenţia „Marea Lojă Naţională a României” faţă de alte Obedienţe româneşti? Prin ce anume am putea determina noi un profan, „cufundat în întuneric”, să aleagă poarta Templului nostru şi ulterior să pună umărul la muncă? Nu avem o structură care produce mulțumirea Ego-ului… Sigur, răspunsul oficial ar fi să-l conducem discret prin exemplul personal faţă de semeni, printr-o dovadă că s-a produs o schimbare în bine etc. Însă la nivelul sec. al XXI-lea ar trebui să mai fie şi altceva… Ar trebui să ducem mesajul acolo unde se “adună” lumea, printr-o strategie modernă de comunicare eficientă care să ajungă la destinatar! Trăim o fază complicată din istoria Umanităţii, marcată de trasformări rapide. Criza energetică, pandemia, consecințele războiului de la graniţă, revoluția digitală etc. produc scenarii și condiții care ne vor schimba modul de viață cotidian. Tehnologia avansează foarte repede, oamenii reacţionează mult mai încet şi nu-şi doresc schimbarea. Francmasoneria a rezistat în timp pentru că s-a adaptat, iar acum, datorită multitudinii de opţiuni care ne ocupă timpul, sunt necesare eforturi suplimentare. Vom încerca să găsim echilibrul perfect între a rămâne fideli vechilor Tradiții şi a înnoi anumite aspecte ale Meșteșugului nostru. Îmi amintesc vorbele de sec. XIX ale P∴Il∴F∴ Adolphe Crémieux, Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al Franţei: „Avem datoria să facem tradiția noastră compatibilă cu cerințele legitime ale societății moderne.” Să folosim deci toate uneltele care ne sunt disponibile astăzi, să depăşim teama de a ne potrivi vremurilor. Să ne gândim la Maestrul fondator, care se presupune că a trăit acum cca 3.000 de ani… Hiram-abi era cunoscut ca „lucrător în aramă” și arhitect priceput. Dacă s-ar fi angajat astăzi să ridice un templu măreț, ar fi refuzat el oare să folosească un computer, un buldoexcavator sau o maşină de găurit cu acumulator, de exemplu?! Eu am mare încredere în judecata Lojilor, nu se vor lăsa influenţate de obscuritatea trecutului, ci vor reflecta şi vor acţiona pentru un viitor comun. A venit vremea să beneficiem de armonie la toate nivelurile Edificiului nostru spiritual. A venit vremea să înţelegem că, spre deosebire de alte organizaţii masonice multi-rit, Gradele Înalte nu constituie pentru noi un Ordin distinct. Da, practicăm o altă Masonerie, diferită de cea anglo-saxonă… Ordinul Scoţian Român, progresiv şi NU progresist, cuprinde totalitatea celor care lucrează de la Primul la cel de al 33-lea Grad. E nevoie de Fraţi dedicaţi, care să administreze ÎMPREUNĂ acest Ordin, asemeni vulturului cu două capete de pe baniere… şi care are o singură inimă! „Masoneria uneşte, nu separă”, acesta ar trebui să fie sloganul electoral pentru anul ce vine. Esența mea este universalistă: „Fraţii mei mă recunosc că atare”, o formulă din catehismul Primului Grad… asta pentru că singur nu poţi pretinde niciodată că ești francmason, ci doar prin ochii celorlalți. Fraţii tăi te recunosc la Gradul „X” sau într-o ierarhie, indiferent de cum şi ce anume te consideri tu! Această consacrare a Lucrării mele, recunoaşterea mea a fost însoțită și de întunecimile sufletului uman, de care Ordinul nu este scutit. Lojile sunt reflectarea societății profane, chiar dacă, în teorie, munca masonică combate pasiunile individuale. Am dat peste gelozie, peste meschinărie, peste ipocrizie, dar toate acestea par ridicole, pentru că miza noastră nu poate fi în Masonerie, ci în viaţa profană. Fără înfrângerea orgoliilor, bucăţile de arhitectură ajung nişte simple „tencuieli de faţadă”, iar mimarea moralei masonice, un exercițiu condamnabil de imagine. Pe cine păcălim noi de fapt?! Pe nimeni! Munca de ameliorare a societății este departe de a fi încheiată, oamenii rămân ancorați în patimile lor crescânde. Cu toate acestea, Lumina vine prin imperfecțiunile Pietrei, vine prin îmbinări şi prin fisuri… iată o lecție care ni se dezvăluie mereu. Chiar dacă aspectul social este important astăzi, reprezintă doar o mică componentă a imaginii noastre. Pentru mine, Francmasoneria este un amestec aparte de împlinire personală și interacțiune socială, de provocări și oportunități. Iar Înaltele Grade mi-au permis să întrevăd și destinația Călătoriei mele, morala poveștii care a început la inițierea mea ca Ucenic.

Unele locuri de muncă sunt doar locuri de muncă, altele sunt adevărate vocații, devin un mod de a vieţui şi de a experimenta. La asta cred că s-a referit Horia Nestorescu-Bălceşti când a afirmat că „Mason nu te faci, te naşti. Dacă nu trăieşti Masoneria, nu faci doi bani.” Studiez cu plăcere tradiţiile și istoria Ordinului la nivel individual, dar mă bucură sentimentul de a lucra în echipă. Adică într-un grup de oameni cu abilități complementare şi cu sarcini diferite, care muncesc împreună pentru un ţel comun şi au încredere unul în celălalt! Atunci când îți place cu adevărat ceea ce faci, motivația este mult mai mare… 

O diferenţă fundamentală între trecut şi prezent este că predecesorii noștri chiar au crezut în importanţa misiunii lor… Un crez pe cât de simplu pe atât de puternic despre cum să ameliorezi societatea în care trăieşti. Fraternitatea rămâne o provocare serioasă a vremurilor actuale, eu îmi doresc să devină o ancoră de moralitate, care să aducă stabilitatea unei societăţi în derivă. Devastată de demagogia profană, Francmasoneria aspiră la un „leadership moral”, competent, acolo tindem să ajungem ca Instituţie preocupată de căutarea Adevărului. Dar mai presus de orice, Masoneria reprezintă o experienţă personală, din care rămânem cu ceva folositor în viaţă. Iar acel „ceva” avem obligaţia să-l răspândim în jurul nostru… Dacă masonul din tine nu a devenit un om mai bun, un soț mai bun, un tată mai bun, un coleg mai bun sau un vecin mai bun, etc. atunci Instituţia noastră a eșuat lamentabil. Mult mai vizibil este comportamentul decât orice însemne exterioare! Munca pietrarului, arta desăvârșirii de Sine, reprezintă un exemplu inspirațional al potențialului uman de a contribui la dezvoltarea unei societăţii armonioase şi solidare. Activitatea noastră de zi cu zi reflectă angajamentul pentru Binele comun. Sunt multe de făcut, din moment ce contradicţiile cu care se confruntă Umanitatea au devenit tot mai grave… Nu trebuie să ne uităm unii la alții, trebuie să ne uităm cu toţii în direcția Luminii. Ne lăudăm în planşele noastre că Francmasoneria a fost un factor important al dezvoltării României moderne… A fost, dar gata, impactul eforturilor noastre de azi nu mai poate fi supraestimat! Uităm definitiv aroganța pseudo-cunoașterii și ne amintim cuvintele lui Socrate, care conțin atât smerenie, cât și măreție: “știu că nu știu nimic și nici de asta nu sunt sigur”. Francmasoneria are nevoie să fie relevantă, să fie elocventă pentru societate şi, în acelaşi timp, să fie plăcută, să fie dorită de membrii săi. Toţi avem responsabilitatea de a sprijini Organizația, nu doar cei din Marele Consiliu, nu doar VV∴ în Scaun sau Deputaţii! Orice strategie va eșua dacă nu vom merge toţi în sensul acelor de ceasornic, nu contează cine va fi Mare Maestru la anul… O funcție care conferă autoritate formală doar la lumina lumânărilor, nu poți avea deci așteptări garantate, indiferent de ceea ce este trecut în fișa postului. Sunt perfect conştient de lipsurile mele, de aceea voi cere un transfer de abilități tuturor Fraţilor cu vechime și experienţă la conducere, dacă vor fi deschiși spre activitatea de mentorat. Ei au fost deja acolo unde îmi doresc să ajung… Cu toate că vorbim de un Ordin inspirat de breslele medievale, acum ne lipsește pragmatismul… erau un fel de „corporații” de tip feudal, apărute pentru a proteja interesele comune. Astăzi folosim exprimări pretenţioase și ne raportăm la idealuri mărețe ca să ascundem cumva lipsa scopurilor palpabile. Mi-ar plăcea să lansăm un profil atractiv în social-media, o imagine pozitivă a Ordinului Scoţian (M∴L∴N∴aR∴& S∴C∴R∴), făcută cu oameni de încredere şi fără a distorsiona realitatea. Nu mai putem vorbi ore în sir despre stabilirea unor obiective nerealiste, cum ar, fi de exemplu, o creștere de 20% a numărului de membri, ar fi o mare eroare. Mai degrabă, ne propunem o strategie de creșteri lente, dar constante ale efectivului. În primul rând, să menţinem ceea ce am acumulat, vom rămâne surprinşi de rezultate! Aici glorificăm Munca, „prima şi cea mai înaltă virtute masonică, datoria sacră a omului liber”. Munca de durată, care realizează aspirațiile și răsplătește aptitudinile fiecăruia, trebuie să fie primul obiectiv al celor care se angajează să slujească Binele comun și să construiască o lume mai bună. Nu vă aşteptaţi la miracole peste noapte, Templul masonic nu este biserică cu icoane făcătoare de minuni iar eu n-am o baghetă magică ca Harry Potter. Dar aşteptaţi-vă la o infuzie de entuziasm calculat din partea mea. Aşa cum nici eu nu mă aştept să avem rezultate notabile după o zi pe alta, dar mă aştept la sprijin din partea voastră. Împreună vom descoperi ce reprezintă pentru noi R∴S∴A∴A∴, dacă înseamnă ceva în viața noastră. Ştiţi deja că sunt un om de Tradiție, dar unul care privește spre viitor cu încredere. Nu sunt nici cel mai înţelept, nici cel mai avut, nici cel mai frumos dintre voi… şi nici cel mai răbdător, dar sunt unul dintre cei mai entuziaști! Unul care încă mai crede că Edificiul nostru spiritual poate reprezenta un reper pentru tineri. Cu toţii trebuie să rămânem legați de angajamentul de a avea grijă unul de celălalt și, mai ales, de a împărtăși această grijă cu cei care se află dincolo de zidurile Templului. Să împărtășim un pic din Fraternitatea noastră, acolo unde există, cu fiecare persoană pe care o întâlnim.

Puterea executivă a M∴L∴N∴aR∴ este delegată de Convent pentru doi ani unui comisii numită solemn Mare Consiliu… mai bine zis o Lojă cu statut special la vârful Piramidei simbolice, prezidată de Marele Maestru. Dacă voi fi „primul dintre cei egali” ai acestei Loji, alături de toţi colegii mei, „esenţiali” şi „neesenţiali” (după cum urât spunea cineva), vom încerca să administrăm Obedienţa doar din punct de vedere masonic. Şi nu O.N.G.-ul, care are un alt „consiliu director”, o administraţie civilă al cărei Preşedinte în exerciţiu este F∴ Daniel ROMAN, drept garanţie pentru detractori. Vom începe lucrul prin a disocia EXPLICIT conducerea persoanei juridice de conducerea progresiei inițiatice. Fiecare membru al Marelui Consiliu va fi implicat direct, toţi vom fi solidar răspunzători faţă de Convent și toţi ne vom însuși succesul sau ne vom asuma eșecul! De asemenea, Adunarea Generală a Deputaţilor, Marele Consiliu şi Juriul fratern trebuie să exercite atribuţii în afara oricărei imixtiuni reciproce. Nici una dintre cele trei puteri distincte ale Marii Loji nu prevalează asupra celeilalte, nu se subordonează una alteia şi nu îşi asumă prerogative specifice celorlalte. Dar va exista o strânsă colaborare în spiritul normelor de loialitate constituţională. Celor ce se întreabă care va fi statutul meu la nivelul Înaltelor Grade, le spun limpede că, dacă voi fi ales în funcţia de P∴R∴ Mare Maestru, preşedinte al Marelui Consiliu, imediat va intra în vigoare Înaltul Decret de suspendare pe durata a doi ani din demnitatea Ad-Vitam de Membru Activ al Sup∴ Cons∴. Deci nu se poate vorbi de amestec în treburile interne, decât din rea-voinţă. Binenţeles că îmi voi păstra calitatea de membru al Jurisdicţiei R∴S∴A∴A∴, respectiv de membru al tuturor Atelierelor Superioare de Gradul al 4-lea la Gradul al 33-lea. Aşa cum îmi voi păstra firesc şi calitatea de membru al R∴L∴S∴Nº86 “Nicu Filip”, sigur, cu degrevare de normă. Sunt un om liber, nimeni şi nimic nu-mi poate interzice să-mi continui perfecţionarea. 

Referitor la obiectivul socio-cultural al O.N.G.-ului „Asoc. S.C.R.R.S.A.A.”, mai exact sediul din com. Snagov, jud. Ilfov, îl consider un proiect foarte ambiţios pe termen mediu şi lung al P∴Pt∴ Suveran Mare Comandor, care prinde contur pe zi ce trece şi de care vom beneficia toţi la un moment dat. Dar este o iniţiativă de durată, care are nevoie de susţinere financiară sporită. Pe măsură ce va fi finalizat interior, cele două Asociaţii profane, prin Preşedinţii lor, vor analiza oportunitatea reală şi formula juridică de a împărţi acelaşi spaţiu fizic la nivel central. Astăzi vorbesc în nume personal, dar fiţi conştienţi că nici Marea Lojă nu va putea avea un patrimoniu material decât tot prin donaţii individuale, în nici un caz din capitaţii sau alte taxe şi drepturi care acoperă cheltuielile de funcţionare. „Din contribuţiile noastre putem schimba becurile, din donaţiile noastre putem schimba lumea”, spun explicit Fraţii scoţieni din America, iată un principiu de implementat peste tot. Sunt necesare apeluri frecvente şi o mobilizare mai mare în ceea ce priveşte acest aspect, mai ales din partea celor care şi-au propus acţiuni caritabile… vor trebui să identifice cu atenţie sursele de bani şi să studieze temeinic legislaţia. Totuşi, să nu uităm că avem deja un patrimoniu SPIRITUAL care trebuie conservat şi sporit pentru generaţiile viitoare. Suntem o „companie” cu câteva sute de angajaţi şi vrem să evităm o cantitate mare de „cărămizi” sparte sau neconforme. Dar am senzaţia că ne orientăm prea mult după analize financiare sau de profitabilitate. Eficientizarea activităţii dusă la extrem afectează serios dimensiunea umană… Nu vom mai face asta, planul nostru de investiţie în Spiritualitate şi în Umanitate nu prevede condiţionări materiale! Am încercat să lămuresc „viva voce” parte din întrebările pe care le-am citit în ochii voştri, altele mi le veţi adresa curând la şedinţele solemne sau, mai degrabă, la Punctele geometrice. Nu e nevoie să mă invitaţi special, voi uza de dreptul meu de a călători şi vă voi bate la poarta Templului ca orice vizitator, ca „să-mi înving pasiunile, să-mi supun voinţa şi să  fac noi progrese în Francmasonerie”. Indiferent de rezultatul alegerilor din primavară, eu voi rămâne acelaşi frate dedicat imperativului de a ne actualiza reputația în societate, de a redeveni o organizație înfloritoare din toate punctele de vedere, ca să putem fi credibili. Noi nu suntem orice fel de masoni speculativi… noi suntem masoni SCOŢIENI (!) şi învăţăm să ne ordonăm permanent viața conform devizei înscrise la Occident. Fraţilor, majoritatea sunteţi conducători auto… ştiţi de ce la o maşină parbrizul este mai mare decât oglinda retrovizoare? Pentru că drumul din față este mai important decât cel pe care îl lăsăm în urmă. Avem o călătorie lungă de parcurs împreună, care nu poate fi întreruptă de opţiuni electorale… Indiferent de alegerea voastră, să ne continuăm călătoria cu virtuţile și cu slăbiciunile noastre, să fim mândri de rolul și de responsabilitățile pe care singuri ni le-am asumat. Pentru noi, momentul acţiunii este ACUM, avem doar o singură clipă să realizăm ceva! În tumultul vieţii cotidiene, M∴L∴N∴aR∴ trebuie să satisfacă nevoia de Spiritualitate, vom vedea împreună cum putem face asta concret… Cert este că Frățietatea nu a încetat să bată în inimile noastre şi iată că Ordinul este în viață! Nu luăm oameni perfecți ca să-i facem şi „mai perfecți”, nu putem vorbi de grade de comparaţie ci de Grade de Cunoaştere. Noi luăm oameni buni ca să-i facem şi mai buni, fiecare trebuie să dea dovadă de răbdare față de imperfecțiunile celuilalt. Nu de puţine ori ne confruntăm cu tentația sau cu presiunea de a ne schimba convingerile. Nu este nimic rău în a spune „Sunt francmason!”, nu este nimic rău în a spune „Sunt român!”, nu este nimic rău în a spune „Sunt francmason român!”. Nu este nimic rău în a spune „Sunt francmason al M∴L∴N∴aR∴!”, să nu ne mai fie ruşine de asta. Să împărtășim idei novatoare și să ne bucurăm în fiecare zi de legăturile fraterne, acele legături de pace și virtute care ne întăresc. “Raţiunea ne spune la ce să renunţăm, inima ne spune ce trebuie să facem”, după cum sintetiza voinţa omului un moralist francez. O să închei acum această lungă scrisoare, nu voi încerca să am dreptate cu orice preț și îmi pun cunoștințele în perspectivă. Adevăratul „judecător” este istoria… „lucrarea noastră trebuie să treacă proba timpului” afirma odată F∴ Sabin-Adrian LUCA, atât lucrarea personală cât şi cea colectivă. De fapt, trebuie să revenim pe Calea propriei inițieri, doar progresul individual contribuie real la îmbunătățirea societății civile.

A fost o mare onoare să mă adresez Conventului. Vă asigur că nu voi lăsa un titlu sau un rang efemer să ne definească vreodată relația şi vă mulţumesc pentru atenţia de care aţi dat dovadă. Cel mai preţios lucru este timpul, pe care îl avem din ce în ce mai puţin. Deci a-ţi iubi cu adevărat Fraţii înseamnă a le oferi propriul timp…       

Am zis!

V∴F∴ Florian NICULAE

R∴L∴ Nº86 «Nicu Filip»

Candidat la funcţia de P∴R∴Mare Maestru,

Preşedinte al Marelui Consiliu